Săraca țară bogată

Sa ajungi la Sulina e un exercitiu de vointa. Am plecat din Brasov la 4,30 dimineata si am ajuns la capatul geografiei, cu barca rapida de la Tulcea, la ora 14,30, turtita de oboseala.
Bijuteria de altadata, Sulina, e acum izolata de lume. Ajungi foarte greu, iar odata ajuns te intrebi ce cauti acolo...
Sunt 3 barci rapide pe zi, pe timp de vara, iar iarna este doar una la 2 zile, asta daca vremea permite navigarea pe Dunare. Un bilet la barca rapida e 50 de lei pentru un dus, un pret parca prea mare.
Ma gandeam ca intr-o tara normala ar fi fost posibil sa faci un 4-5 ore cu trenul Brasov Tulcea si sa ai barci rapide mai frecvente, astfel incat sa poti atinge punctul estic al Romaniei mai des de o data in viata, ca turist. Dar noi nu traim intr-o tara normala.
Citeam intr-un articol vechi de prin 2004 un comentariu de anul trecut care striga sus si tare ca Sulina s-a schimbat in astia 6 ani, ca e ca o mica Venetie.
Orb sa fii si sa zici asta si tot imi pare exagerata afirmatia.
Cand am plecat, nu stiam mare lucru despre Sulina. Nu mi-am inchipuit ca e atat de mica si in nici un caz ca e atat de incremenita in vremurile trecute. Dar ce pretentii sa ai de la Sulina, cand vorba aia..., cea mai renumita statiune de pe litoral, Mamaia, e in ultimul hal, iar serviciile sunt sub nivelul marii sau la costuri aberante...


M-au impresionat oamenii, unii dintre ei, care vorbeau despre traiul lor zilnic ca si cum ar locui intr-o mare metropola, in timp ce eu aproape ca ma simteam incorsetata in cele doar 6 stradute pralele cu Dunarea. Ulitele, pline de pudra gri din praf, sunt numerotate de la 1 la 6, doar ca pe strada a cincea esti deja la granita civilizatiei, nicidecum in buricul ei (vezi Fifth Avenue, in NY).
Am ramas dezamagita de delasarea ce plutea in aer. Cladiri cochete in secolul trecut sunt lasate in paragina, in timp ce kitschul preia controlul. Nemernicul de Ceausescu a pocit arhitectura prin ridicarea de blocuri hidoase intr-un orasel port, iar ignorantii din timpurile noastre calca in picioare orice urma a vechiul 'Porto Franco' cosmopolit si multicultural, distrugandu-l pe vecie...
Plaja din Sulina e modesta, cele 3 terase lasa mult de dorit (oi fi eu sclifosita, dar am pretentia sa nu mai intalnesc toalete fara sapun si hartie, ne mai miram ce naiba e cu turismul in tara asta...), oferta e modesta, muzica duduie, ca doar nu ma duc la dracu-n praznic in Delta Dunarii sa aud tot un radio de 3 parale sau muzica de club... Pe digul de pe plaja niste melteni consumau de zor seminte ale caror coji le puneau intr-un slap... Iluminatul falezei si a ulitelor e atat de intermitent incat risti sa-ti rupi vreun picior in plimbarea de seara...


Delta nu mai e ce-a fost si in curand risca sa nu mai fie decat o adunatura de balti si stuf.
Se duc turisti cu barcile pe canale si se dau jos unde apa e mica pentru a poza mai de aproape pelicanii. Sau rup nuferii... Ce fel de bruta nenorocita trebuie sa fii si cat de ignorant ca sa pleci cu nufarul ala dupa tine, cand nici pana la pensiune nu rezista, deci nu il iei cu tine pe lumea cealalta, insa distrugi un ecosistem pentru care te bati cu pumnul in piept ca-l ai intara, cand vine vorba de turism... Alte vite incaltate in papuci de oras se duc cu barcile si sperie pelicanii pentru a-i poza in zbor (?!?!?!), iar una peste alta nimanui nu pare sa-i pese. Intr-un astfel de rai lasat de Sus, amenzile usturatoare si rigoarea ar trebui sa fie stricte si netrecute cu vederea, iar respectul pentru natura si pentru ceva al nostru atat de valoros mai presus de toate beneficiile materiale si vizuale...

Catelul Patrocle si o broscuta ranita

In Sulina, inainte de al doilea Razboi Mondial(cand a si fost distrus prin bombardament 80% din oras) existau 18 scoli, biserici ale numeroaselor etnii conlocuitoare, consulate, Palatul Comisiunii Europene a Dunarii, organism care a dus la inflorirea extraordinara a unui spatiu multicultural, liber si tolerant, limba oficiala era franceza, dar cea mai vorbita si studiata si in scoli era greaca...
Acum, totul e doar o amintire, hrana spirituala pentru localnici, poate singurul antodot impotriva alienarii...

Să bârfim puțin... despre hrană.

Foarte des in ultima vreme aud spunandu-se ca lumea o ia razna... Ei bine, sunt pe cale sa declar convinsa ca, cel putin in ceea ce priveste hrana, lumea deja a luat-o bine pe coclauri virgine si nebanite...
Fiecare e liber sa adopte orice filozofie de viata, care sa implice orice alimentatie - pe baza de cruditati, pe baza de bio, dietetice, sintetice sau chiar o alimentatie bazata doar pe iubire si lumina divina.
De aia suntem liberi si diferiti, ca sa ne gasim fiecare, in orice domeniu, graiul care sa ne ilumineze cel mai tare spiritual, care sa ne reprezinte cel mai bine si toooooooooot asa.
Dar, si daca tii cont prea mult de libertatile astea, aproape ca ti se anuleaza dreptul la o opinie diferita sau a unei atitudini impotriva dilelilor zamislite de turma de cercetatori si pulverizate maselor spre adoptie si aplicare...
~
Cel mai tare ma deranjeaza, ba chiar ma revolta, parerile date pe post de adevaruri general valabile(d-alea ca 'apa fierbe la 100 de grade'). Ca si cum insusi Sfantul Duh s-a pogorat peste x, y sau z, trimitandu-i prin mesaj divin ideea de a-si face blog de reeducare nutritionala.
Si, desigur, turma de oite care surfeaza liber, cum altfel?!, pe net, care cu o usurinta irationala isi ia creion si hartie si incepe sa urmeze, sa noteze si sa-si insuseasca alegerile altora, orbeste.
Iar asta, dupa umila mea parere, se intampla pentru ca baza educational - nutritionala lipseste cu desavarsire si deci sa iei gata mestecata filozofia altuia e atat de simplu, pentru ca e atat de cool sa fii raw, vegan sau mancator de iarba, dupa ureche, pentru ca e ofertant sa crezi ca cineva in cativa ani de cercetare ar fi redescoperit mersul pe jos, pentru ca traim in secolul conspiratiilor si intr-un asalt informational incredibil si esti tentat si chiar gadilat sa crezi ca tot ce e nou e si bun numai pentru ca poarta titulaturi ademenitoare sau pentru ca te domina cumplit frica de boli, lipsa de incredere in obiceiurile de mii de ani si incerci sa previi orice prin asa zisa revenire la natura, la hrana naturala, bio, eco friendly, cruda, nealterata termic, neatinsa de mana omului, pura si sacra...
As repeta, in cazul in care am argumentat prost pana aici, ca revolta mea se indreapta inspre cei care vor sa-si insuseasca din comentariile unui blog mai mult sau mai putin celebru o noua orientare alimentara, ba mai mult, in multe cazuri fiind vorba si de copii mici care sunt introdusi in ecuatia asta a carei finalitate e inca prematur a se specifica.
Nu i-as considera neaparat iresponsabili pe cei care, poate chiar cu daruire si convingere, povestesc si altora despre descoperirile lor, despre meniul lor zilnic si despre principiile nutritionale pe care au ales sa le imbratiseze, daca ar face-o mai putin vehement. Pentru ca internetul e o jungla unde toti sunt liberi.
Cu toate astea, nu o data am ramas stupefiata de modul transant cu care ti se reteaza orice argument contra. Aici, in ceea ce priveste alimentatia, nu sunt notiuni abstracte si atat de discutabile ca sentimentele, meditatia si stilul vestimentar, unde sa fii subiectiv si decis sa nu te clintesti din pozitia asumata e ceva in regula.
E hilar, dar halucinant totodata, sa afli ce nasol iti va fi daca bei lapte, daca nu renunti la carne, daca iti plac supele, caci nu-i asa alterarea termica este un demon pentru fructele si legumele lasate de la Domnul - dar ce-ar fi sa zic si eu ca printre cele mai sfinte lucruri pentru organismul uman e fiertura de legume, in special radacinoase?
Anyway, never-ending story...
~
Si mie imi suna melodios asa pe la ureche ideea de nuci si laptic de migdale, de branzica din nuci de macadamia, de suculete si piureuri de frunzulite, de legume si fructe coapte numai din iubirea universului, de renuntarea la carnea cea 'cah!', iar in primavara asta am si testat pe propriul sistem digestiv cateva din aceste imbucaturi de alimentatie new age.
Doar ca, ups!, habar nu aveam eu pe atunci ce-mi pregateste fierea.
Asa ca nucile, migdalele si toaaaaaaaate cruditatile atent pozitionate in farfurie nu au facut decat sa-mi enerveze fierea. Inca incerc sa o calmez.
Sa-mi explice si mie un raw-ist convins ce naiba faci cu toate cruditatile, nemijlocite de foc, neinsotite de nimic, ca doar e nasoala carnea, dar sa vezi ce inamic teribil e glutenul (ok, painea nu e sau nu mai e asa sanatoasa, dar nu te omoara si nici italienii nu au disparut ca popor, desi mananca paste de ceva sute de ani, banuiesc), orezul e plin de amidon care e aidoma unui acid sulfuric and soooooo on..., asadar ce faci cand toate frumusetile alea verzi si bio, ajunse in culcusul numit stomac, incep sa fermenteze, creand aciditate si, automat, probleme mult mai grave pe termen lung (vezi pietricelele de la fiere, dezechilibrarea digestiei, automat si a sistemului imunitar, in timp...) decat o bucatica de paine cu branza sau un castronel de ciorba cu morcov si pastarnac? Ce facem atunci, bem un ceai verde si ne trec toate? Nu, nu, poate un pahar de bors proaspat, caci si ceaiul e pe baza de temperaturi inalte si deci nociiiiiiiive.
A fost un wake-up call dat de corpul meu asa ca m-am hotarat sa contez numai pe mine de acum incolo si pe acele putine, dar atat de vitale, invataminte primite de prin primii ani de viata de la oameni care nu numai ca traiesc frumos si sanatos la aproape 70 sau 80 de ani, dar au mai si vindecat, prin educatia lor sau prin sfaturile si puterea de a transmite clar si argumentat principii de nutritie sanatoasa, un numar urias de oameni.
~
Am invatat ca la fel de important ca ce mananci e si cum mananci si cand. Mesele regulate sunt un miracol prea des neglijat.
Am invatat ca apa e vitala, dar 3 litri de apa pe zi e o bataie de joc pentru rinichi. Si din pacate multi recomanda lejer sa bei si un butoi de apa pe zi...
Sucul de morcov e cu adevarat un elixir, dar baut in jurul orei 5 dupa-masa, la f scurt timp dupa ce a fost facut.
Sucul de grepfrut e, iarasi, extraordinar pentru ficat, dar - ca toate alimentele acide - neaparat inainte de orele 3-4 ale zilei.
Urzicile sunt miraculoase, pe cand spanacul nu. Or lumea pare a prefera fix invers, poate ghidandu-se dupa modelul Popeye, nestiind poate ca spanacul este dintre plantele cu cea mai mare absorbtie de radiatii din atmosfera(fie el si 100 % crescut bio) - si ar trebui sa fim constienti de cate radiatii exista... deci eventual sa nu le si mancam.
Tarata de grau este campioana la detoxifiere, impreuna cu un piure de mere, dimineata, si impreuna cu ceaiurile din plante neexotice.(sunatoare, menta, cicoare, sovarf, tei...) si sucurile mai sus amintite, in ordinea si la orele mentionate. Si nu pilulele naturiste care promit sa-ti lustruiasca tubul digestiv ...
Ah, dar poate in lumea asta exista numai organisme puternice si fara probleme (luati-o ca pe o ironie fina, de vreti), asa ca eu sunt prea mica pentru a conta...
~
Ii apreciez pe oamenii care se preocupa de alimentatie, care se straduiesc sa o simplifice si sa o trieze, eliminand treptat partile ei cu adevarat nocive sau daunatoare pt fiecare in parte, dupa caz.
Lola este unul dintre acesti oameni.
Ii admir pe cei care incearca sau inoveaza, dar nu cu pretentia de a-toate-stiutor, ci prin prisma vocii interioare, prin indemnurile negraite ale corpului, dar atat de evidenete, fara a cadea insa in capcana prea binelui, fara a cadea prada extremelor, si nu prin crearea unui nou sistem de frica si nici a unei noi forme de ingradire care sa dospeasca pe dinauntru, ci prin alegeri libere, sincere si asumate.
Vom mai vorbi despre asta.

Întrerupem programul pentru...

O leapșă mică.

Aveam o leapsa de executat de la Ionouka si, in buna traditie, era cat pe-aci sa alunec usurel pe langa ea, insa cand am mai primit-o si de la Barbie, am zis ca o fi zeul blogurilor care-mi bate obrazul, cam lenes la scris mai nou,
asa ca m-am pus pe treaba.


Leapsa zice:

"Numeşte 10 lucruri (care nu ţin de alte persoane ci doar de tine) care-ţi plac foarte mult şi cu care ai venit în contact în ultima lună. 5 dintre ele trebuie să poată fi oferite altui om care are nevoie de ele ca să fie fericit (acestea vor fi trecute drept ultimele cinci)"

O personalizez si eu putin, asa ca voi scrie doar 9 lucruri, pt ca 9 e o cifra magica si numarul meu norocos! Na! :)

1. Agenda Moleskine (cine ma cunoaste stie ca am o pasiune uriasa pentru agende si, de vreun an incoace, multe agende au palit in fata celor Moleskine - o adevarata desfatare pt iubitori!
2. Laptopul meu alb, dar neaparat cu conexiune internet la bord, altfel e doar o piesa frumoasa de mobilier, de vizionat filme si fotografii...
3. Ceasul de mana (primit cadou si fara de care nu concep... nimic, nu exista sa ies din casa fara ceas!) si esarfa Valentino de la bunica.
4. Aparatul foto
5. Mascotele mele (Piglet, cele 2 Lady B. si oaia Shaun) Ma scuzati, dar am auzit ca e bine sa nu alungam de tot copilul din noi :)) Asa ca n-am de gand sa-i alung nici pe ei, dovada ca nici atata altruism nu detin, sa-i fi trecut in cele 4 lucruri pe care le-as da altora ca sa-i fac fericiti. In plus, sunt sigura ca oaia nici nu s-ar purta prea frumos in alta casa, hahaha, e cam simandicoasa.
As cumpara alte jucarii cu drag, eventual la fel, dar nu as da plusurile mele.


6. Mapele colorate de la Jumbo. (imi pare rau daca nu stiti cine e Jumbo, dar va rog sa aflati :)) )
7. Parfumul - uneori NOA, Cacharel, alteori Lolita, Lolita Lempicka
8. Colectia de carti Amelie Nothomb si colectia de căni.
9. Cosmeticele. Creme, cremite, culori si texturi samd...

V-am pupat!

PS - dau leapsa mai departe unor domni, sa mai auzim si parerile lor.
Mr. Choco si Iulian. Sa va vad!