joi, 8 iulie 2010

[ ... ]



A trecut destul timp de cand nu ne-am mai "auzit" si "vazut" pe blog.
A trecut vacanta, a fost superba si, ca orice vacanta, prea scurta.
Nu am simtit nevoia de a mai povesti ceva despre calatoria mea prin frumoasa Europa, am preferat sa retraiesc, mocnit, clipele de frumoasa amintire din cele 3 saptamani.
Plimbarile, locurile noi, nunta in familie, familia in esenta si caldura ei, oamenii speciali, senzatiile, impresiile, visele plasmuite...tot.
Si, in general in perioada asta, am preferat sa tac.
Si asta simt nevoia sa fac si pe mai departe, mai mult sau mai putin.
Mi-a devenit cumva strain blogul asta, ma simt golita de orice idee care ar putea aluneca aici in casuta mea virtuala.
As putea, dar nu o voi face, sa povestesc pe multe randuri insirate despre Sex and the City, serial pe care il revad acum a nici nu mai stiu a cata oara si descopar de fiecare data similitudini cu vietile noastre de zi cu zi.
Abia dupa a 3-4 vizionare a intregului serial, in calup aproape compact, am inceput sa descopar ca nu e asa un serial superficial, personajele principale, de fapt diferite tipologii umane, sunt atat de asemanatoare cu femeile din vietile noastre... Dar nu numai atat.
In sfarsit, il am din nou sub lupa si ma bucur de fiecare episod revazut.
~~~
In alta ordine de idei, tot in ultima vreme, ma rascolesc multe lucruri pe dinauntru, lucruri din trecut, incertitudini despre viitor si nelamuriri din prezent...
Parca tot mai des si tot mai mult imi pun intrebari despre oamenii din jurul meu si, in acelasi timp, invat ca orice nu imi place la ei, ma revolta, ma intristeaza sau ma intriga sunt, de fapt, propriile mele rafuieli si invat sa ma lepad de ele, sa asimilez lectiile, sa ma detasez de anumite aspecte negative, sa imi retrag asteptarile, dar si dorinta de a fi acceptata de catre toti...
Invat ca furiile ce ne poseda parca tot mai des viata sunt ca niste demoni de care trebuie sa ne desprindem si pe care trebuie sa-i "ardem" simbolic ca sa putem fi senini si fericiti odata, cu adevarat si nu cu pseudo sau jumatati de masura...
Chiar si asa, oh, Doamne, cate nelamuriri mai am, cate semne de intrebare a caror raspunsuri le caut de ani... Invat si incerc si aplic diverse abordari, in speranta ca daca nu ii dau de capat problemei, macar o sa o inteleg sau o voi descurca pentru a o accepta pe urma...
Dar in unele sensuri, chestia asta efectiv se incapataneaza sa nu functioneze.
Si e al naibii de chinuitor.
~~~
Singurul bright spot pe postul de azi si din perioada asta de vara ploioasa si apasata de ganduri e rasfatul, ca si concept, pe care am inceput sa-l imbratisez tot mai des.
Atat cat si unde se poate, important e sa se faca simtita o minima doza de rasfat. De la micul dejun si felul de a-mi incepe ziua pana la anturajul frecventat, de la ritualuri zilnice la alegeri de orice fel si pana la vacantele planuite...
Call me a snob, I don't care! :D
O sa mai povestesc despre asta, o sa vedeti ce bine e, fiecare poate incerca si reusi, nici nu e asa greu.
...........................................................

Un comentariu:

Anda spunea...

Bine te-am regasit, draga mea! Frumoase fotografiile, Viena mi s-a lipit si mie de suflet, am visat-o cu mult timp inainte sa o vizitez... In Germania si la Bruxelles (apropo de un post al tau mai vechi pe care nu l-am uitat) planuiam sa ajung in iunie, din pacate nu am mai plecat si au ramas la stadiul de vis.
Cu rasfatul te inteleg, chiar foarte bine :)