De Paşte...

Hristos a inviat!
Am stat departe de blog aceste zile caci nu am avut nici o farama de inspiratie.
Am petrecut, insa, 7 zile (and still counting) splendide, frumoase, tonice si nesperate.
Totul a inceput acum o saptamana, joi, cand am primit o frumoasa vedere cu Golden Gate Bridge. Thank you, my dear friend!!
Apoi vineri, Vinerea Mare, in care toti stateau pe langa case sa trebaluiasca, noi ne-am suit in masina si ne-am plimbarit toata ziulica la Bucuresti.
Ah, ce frumos a fost! Cat am mai ras. Am revenit acasa cu o durere de picioare straniu de persistenta, insa nici macar asta nu m-a demoralizat, desi sambata seara la slujba de Inviere m-am foit de pe un picior pe altul ca un copil de 5 ani si mai aveam putin si ma aezam pe jos. Dar ar fi fost un gest de "smerenie" mult prea mare pentru ciorchinele de preoti din fata mea, drept pentru care am rabdat mocnit ca sa nu le pricinuiesc asa o uluire mare :-)).
Nu-i nimic, ce conteaza, mai eram atenta doar la candela mea, pentru ca la preoti nu mai eram atenta din momentul in care au inceput cu indicatiile pretioase si cu lauda ca "si noi avem la biserica noastra lumina sfanta de la Ierusalim"(a adus-o un fluture :D, stie toata lumea,cum nu....), dupa care, uneia dintre cele ce cu naframa pe cap, sfioase, cantau pe langa manunchiul de preoti, i-a sunat telefonul si (stupoare!), s-a intors cu spatele cel cuvios la noi si a si bolborosit ceva, suficient de auzibil...
In sfarsit, roman(t)isme, eu si candela mea ne-am simtit bine, apoi am plecat impreuna cu ceilalti cu care venisem sa ciocnim un ou.
In seara aia iepurasul ma astepta acasa, statea pitit intr-un email. :-)
Bunica mea atomica a fost al doilea iepuras (si tin sa precizez unicitatea acestui an caci la noi in familie acest "iepuras" care aduce oua si cadouri nu exista, nu-l recunoaste nimeni, asa intrucat, cu atat mai mare bucuria). Cum ma uitam eu asa inspre atomicutza bunicutza observ ca poarta un batic gri foarte interesant. In timp ce mama ii sugera sa poarte ceva mai colorat, ma intind sa vad si......
Ta-daaaaa, bunica mea era mai moderna decat am sperat vreodata. Purta tzantzosa un batic fin Valentino. Na, how about that?!
Sunt convinsa ca habar nu avea ca e Valentino si ca nici babutzele ei nu ar aprecia asa o "extravagantza", asa ca am clipocit din ochisori, iar bunica mi l-a dat mie, chiar mai bucuroasa decat mine, ca in sfarsit nepoatei ei ii place ceva de la ea. (Ultima data cand mi-a luat o pisica nu am dat dovada de cine stie ce entuziasm...)
Ramane sa mai inspectez cu proxima ocazie teriotoriul guvernat de pisica ei cea ursuza si mofluza, ca sa ma asigur ca in cutia pandorei nu are si vreun Chanel sau vreun YSL... :-)))
Duminica a fost una dintre cele mai frumoase zi de Paste sarbatorite pana acum. Soare, putin racoare, ciripit de vrabiute, zumzet de bondarei si o curte mare. 3 catei simpatici foc (pe unul l-am surprins in pragul usii cum scheuna cu interes la Doamna si Vagabondul si intorcea capul cand in stanga, cand in dreapta, parca dorind sa se dumireasca cum au intrat cateii aia acolo...), un motan portocaliu si rotofei care mangaia de zor geamul de la bucatarie...
Am simtit ca m-am intors in copilaria-mi in aceasta frumoasa duminica de Paste, pentru ca pe langa zarva din jurul meu, a oamenilor dragi mie, pe langa aromele ademenitoare si ouale rosii, m-am jucat.
Da, ati citit bine.
Am jucat Sotron si am sarit coarda si chiar ne-am prostit sarind elastic, doamne cat am mai ras. Inca imi amintesc cate ceva, cum se joaca si cu cata infocare ma jucam cand aveam 7-8-9 ani. Atat de fresh m-am simtit dupa asa o zi a caror surprize au continuat sa se perinde prin fata ochilor mei... Am revazut un om extrem de drag, pe care nu-l vazusem de aproape 2 ani si mi-era dor si ii simteam lipsa... Insa am observat ca oamenii in timp se inraiesc si ca le e greu sa-si recunoasca greselile si gafele si exagerarile si, desi eu nu mai purtam pica si nici un fel de sentiment rautacios in mine, a fost greu sa-si deschida sufletul asa cum mi-as fi dorit.
Nu conteaza, baby stepts, e mai important decat izolarea totala, mai ales cand e vorba de oameni cu care ai crescut si care ti-au fost mai ceva ca o familie atatia ani...
Si luni am petrecut la aer curat, cu gratarel (de pui, pentru ca nu consum miel si nimic ce pare ruda cu dansul), prieteni si voie buna. Si cu o caruta de planuri de vacanta.
Cam asa am tinut-o saptamana asta, intr-o detasare - relaxare totala.
Imi place Pastele la nebunie. Incep sa cred ca se transforma in sarbatoarea mea preferata, desi si Craciunul il ador, insa e drept, a inceput sa ii lipseasca esenta unei sarbatori religioase si se transforma tot mai mult (in cazul meu) intr-o reuniune de familie si prieteni, cadouase si brad impodobot, lumanari aprinse si atomosfera romantica, lapte cu cacao sau vin fiert si peisaj imaculat de iarna...
Insa Pastele e ca o revenire la viata, natura te saluta cu miresmele ei de aprilie-mai, soarele incepe sa-ti sarute obrajii mai cu foc, ploaia racoroasa limpezeste atmosfera si undeva in zare miroase a vara.
~~~
Uite ca pana la urma m-am lungit la povesti si v-am povestit cum am petrecut de Pasti.
Voi ce ati facut, pe unde ati fost? Ce ati vazut frumos?
Am sa lipsesc cateva zile si de pe blog si din zona, asa ca sa fiti cuminti! :-)
Promit ca luni va povestesc si unde am fost si cum a fost.
So, stay tuned!!!!
Pa-paaaaaa
..................................................................................