miercuri, 11 februarie 2009

Uscam noi rufe sub acelasi soare, dar... TOTUSI !!!


Azi m-au lovit niste nervi ... in stil "grande"...
A fost picatura ce a umplut "rezervorul" care, pentru prima data - curios, nu s-a revarsat...
Pur si simplu s-a inchis. Ermetic.
Si apoi s-a auzit sec: hai, sictir!
~
Sunt satula pana peste cap de societatea asta ingrozitor de bascalicioasa si mitocanita in care, din motive neelucidate pana acum, inca traiesc!
Dar azi mi-am amintit... Pe rand, clar, mi-au venit in minte toate, absolut toate motivele pentru care vreau sa fug, sa traiesc in alta parte. Mai luminoasa.
Eu nu mai cred in rahaturile alea cu evolutia societatii romanesti, vad doar involutia ei rapida si sigura.
Iar pe cei ce sustin vizibilitatea unei ameliorari si a unei civillizari ale Romaniei, ii banuiesc de obscuritatea confortabila a unei minti inguste rau...
~
O noua rasa se formeaza din natia asta, tot mai des constat asta, "smecheros carpatin" - o adunatura tot mai larga de NIMENI care stabilesc regulile jocului mocirlos in care Romanica se ineaca treptat, cu mici si ignorate zbateri si cu firave sughituri de normalitate, privind cu ochii impaienjeniti spre iluzia civilizatiilor ce ne-au intrecut de mult si care, periodic, ii mai dau cate un bobarnac ca sa vada daca n-a picat de pe harta...
Ne-am transformat intr-un popor de buruieni otravitoare si populam o natiune care nu mai da 2 bani sfrijiti pe omenie, pe respect si bun simt, pe ceea ce ar trebui sa fie (dar evident nu e pentru ca singura autoritate in Romania este anarhia dezlantuita) civilizat, curat, neintinat - si anume demnitatea (umana a) unui popor decent.
In schimb se promoveaza si supraliciteaza mitocanismul de un rar grotesc, insulitat la rang de lege, arta, normalitate...
~
Nu mai cred ca viitorul acestui popor va cunoaste vreodata culmi mai inalte decat al piciorul de broasca sau mai luminos decat o pestera pustie...
Sunt scarbita cum nu se poate mai amar de grosolaniile din jurul meu, zilnice, fie ele majore sau minore.
Smecherosul carpatin, aflat acum in plina ascensiune sociala, devine sufocant de prezent, este iritant de increzut si total lipsit de vreo consistenta morala.
Buruiana sociala s-a autoproclamat "rege" in grajdul lui si apoi a plecat sa cucereasca si lumea, beneficind, parca, de un soi de derogare divina in a-si improsca aroganta slinoasa in orice imprejurare a cotidianului.
Fie ca este vorba de soferul de autobuz care cunoaste o stare aidoma Nirvanei de fiecare data cand tranteste usa-n nas vreunui batranel stors de puteri in incercarea de a prinde autobuzul; fie ca e vorba de smecherul cu lanturi si pretentii snoabe doldora care mai are putin si te calca pe trecerea de pietoni ca nu ai avut inspiratia de a zbura, iar el a trebuit sa se compromita in halul asta oprind SUV-ul la picioarele tale umile de muritor de rand; si tot el te-njura larg cand se afla in pozitia de pieton desi nu ai schitat nici un gest de nervi cu toate ca isi taraie muntele de prostie pe zebra ca si cum ar parcurge cel mai sfant si anevoios pelerinaj spre suprema purificare....(despre ce purificare sa fie vorba intr-un tomberon de gunoi?!); fie ca e vorba de femeia de servici din hypermarketuri sau scoli (unde, apropo, rivalizeaza in tupeu si putere cu un terorist cu diploma) care, cand pune mana pe mop, se crede Lara Croft in plina glorie si care, cu neobrazat de mult tupeu, te someaza sa nu ii stai in cale sau bombane voit tare si nesimtit ca ti-ai permis sa-i amintesti politicos ca ai venit acolo pentru cumparaturi, sa lasi bani in magazin ca ea sa mai aiba loc de munca, nu ca sa o ocolesti...
Fie ca e vorba de frustratii de pe strada, niste imputiti.... Frustratul de maidan simte o placere aproape orgasmica si nu poate trai daca nu te agreseaza si haituie verbal si gretos pe strada. Lor in mod special le doresc din inima sa simta macar o data pe pielea lor sila si repulsia pe care ei o provoaca cu dementa placere, salivand mitocaneste sau ranjind porceste, ca o hiena flamanda in calduri...
Fie ca e vorba de unii sau de altii sau de atatia altii neprecizati aici din ratiuni de spatiu, atitudinea lor provoaca spasme firescului, da dureri de cap si reactii adverse de greata puternica si revolta.
~
Sa traiesti in Romania azi inseamna un lung sir de nervi, de nedreptati, de jigniri, de haituieli mitocanesti si de mult stres.
Nimeni nu reactioneaza, reactia sociala si civica a putrezit de la "atata" democratie si civilizatie, iar demnitatea cetateanului onest este, mai nou, un veritabil pres de sters noroiul...
~
Smecherosul carpatin, ignorant, prea liber si incult, frustrat si nefericit, ofticat, flamand de notorietate ieftina, el, face legea tot mai des, iti invadeaza traiul dorit armonios, linistea, NORMALITATEA, bravand ca un mascarici, sugand cu sete mitocanie si noroi, mergand senin si cretin mai departe ca un razboinic al jegului social...
Iar tu.... TU, normalul, tu trebuie sa te faci ca nu exista, sa fii ZEN in continuare, ti se spune senil sa-i accepti tacit si sa-i ocolesti caci "lor nu ai ce sa le ceri, atata pot..." (pe dracu!), sa iti reprimi furia indreptatita ca oricum nimanui nu-i pasa de ea..., tu trebuie sa fii senin ca o zi de primavara cand ei te improasca cu venin slinos, sa nu iti iesi din fire (nu de alta, dar poate te si omoara), sa alergi 10 ture de stadion ca sa-ti oxigenezi mintea, sa zambesti des si sa fii "serenity now", sa faci yoga si meditatii, sa practici relaxarea ca mod de viata si ca arma de supravietuire, incercand si visand la o viata in pace, cu mult mai simpla si mai plina de respect si liniste.
~
Si la un moment dat reusesti. Esti liber, fericit, te simti respectat, ai drepturi si obligatii la fel ca si ceilalti, iar ceilalti la fel ca tine, te scalzi in normalitatea ce iti e dulce hrana si totul este, iarasi, firesc si frumos.
Lipseste, insa, ceva...
Lipseste Romania.

Da... Dar nu-ti mai pasa deloc. Tu deja spui "home sweet home" altcuiva care a stiut sa te pretuiasca si ocroteasca cu respectul si omenia pe care orice om drept si bun le merita din plin...
.................................................................................

17 comentarii:

ina bixade spunea...

Draga mea, se simte o mare revolta in rindurile tale si...din pacate, pe buna dreptate...acum 10 ani eram si eu pe acolo, avind aceleasi trairi...te rog sa te focusezi pe scoala, sa intocmesti acel dosar pentru Master si sa fugi in lumea larga...intre timp, desi stiu ca nu e usor, ignora murdaria si nedreptatile de care te izbesti, vrind nevrind...eu nu suportam gindul sa-mi traiesc tineretile in Romania si, din fericire, mi s-a dat o sansa sa fug la timp de acolo...te puuuup muahhh

Zuzu spunea...

Da, draga mea...
Asta imi si doresc cata vreme nu-mi sunt alterate si visele de la atata mocirla umana, caci privind lumea din balta asta, realitatea se deformeaza uneori si esti prins ca-ntr-o "plasa" fara timp si spatiu din care, cu cat stai mai mult si nu iesi, cu atat mai inert dpdv social devii...

Zuzu spunea...

Tu ai fost o norocoasa, sper ca peste alti 10 ani sa spun si eu ce spui tu acum...
De multe ori ma consider si eu suficient de norocoasa, am avut prilejul de mica sa cunosc mereu ideea de "si aici si acolo e tot acasa" si asta m-a mentinut pe linia de plutire sa nu ma imbat cu apa rece de aici...
~
Dosarul meu e gata, admis, am nevoie doar de o cerere de reinoire a acceptarii din 2008 si un sut in fundulet...
Te pup!!!!!!!!

Anda spunea...

Oh, te invidiez!
Culmea e ca niciodata nu mi-am dorit sa plec, nicidecum sa raman pe afara pana la terminarea facultatii si nici la serviciul de acum. Dat fiind ca de mai multe ori m-am indragostit "de asa natura" si am inceput sa calatoresc, am fost socata sa vad...civilizatie... Si nu, nu vom ajunge acolo nici peste 4x20 de ani! Socul e asa de mare de cate ori ma intorc si imi e tot mai greu. Mai ales ca acum e for good. Treiesc numai cu gandul la calatorii, oricum :)
Don't be a stranger daca pleci!

Amalia spunea...

Nu stiu, mi se pare ca in Romania se adanceste nu atat prapastia dintre bogati si saraci ci gropanul dintre oamenii faini si magari. Iar oamenii faini raman cam constanti ca numar in timp ce magarii se inmultesc exponential, nu stiu de ce.

Lucian spunea...

la fel simt si eu, cu prima ocazie mi-am luat zborul de aici

Anonim spunea...

vad ca esti furioasa si te inteleg perfect, dar macar stii ca pleci negresit :D gandul asta o sa te mai tina pe linia de plutire mult timp de acum incolo. Si eu am nevoie disperata de gandul asta (nu de alta, dar in 2 saptamani vin acasa)...

Zuzu spunea...

Anda, imi doresc din suflet asta, sa plec, dorinta si senzatia de bine simtita dincolo (desigur ca nu oriunde...) sunt prea puternice pentru a le ignora...
Romania inseamna mult si pentru mine ... si tocmai de aceea stiu ca plecand as avea o relatie mult mai prietenoasa cu ea...

Zuzu spunea...

Amalia, indeed.
E trist, dar este o realitate a carui solutie amelioratoare mi-ar placea sa o cunosc.

Zuzu spunea...

Lucian, esti de-al meu! :-)
Unde ai vrea sa-ti iei zborul?

Zuzu spunea...

Iri, asa e, insa in cazul tau gandeste-te ca e doar temporar, vii ca sa-ti aduni fortele si apoi sa repasesti pe "trambulina", din cand in cand pe perioade scurte, baile de Romania te trezesc la viata, sa nu te apuce acolo lamentarile de patrie si dor...
:-))))
Hai la Bruxelleeeeeesssss!!!!!!!
Haaaaai!!!! :P:P:P

Anda spunea...

Bruxelles...ufff...as pleca si in noaptea asta...

Lucian spunea...

de obicei ma gandesc la america, dar acum imi vine sa plec oriunde, doar s anu mai stau aici

Iulian spunea...

Salve Zuzulina,

Mi-a placut ce spuneai in postarea de mai sus, foarte realista, insa lucrurile nu se vor schimba decat, poate, peste 200 de ani; asta-i farmecul Romaniei, iar cand il va pierde se va termina si cu romanitatea.
Treaba cu plecatul imi surade si mie, chiar mi-am planuit plecarea peste 3 ani, mai curand nu pot, prin urmare, m-am apucat sa invat suedeza, caci Suedia a fost aleasa.
Numa' bine

Zuzu spunea...

Anda, hai sa mergem!!!

Zuzu spunea...

Lucian, sper sa ti se indeplineasca visul! :-)
Keep me posted :-P

Zuzu spunea...

Oh, Iulian, nici nu mai am asteptari ca se va schimba...
I deal with it si I move forward...gandul plecarii intr-un mediu mai "curat" si la propriu si la figurat imi da o senzatie nemaipomenit de placuta si de linistitoare, asa incat e tot ce-mi doresc...sa traiesc frumos undeva unde cineva imi va da posibilitatea asta...
.....
suedia zici? e frrrrig acolo si iarna ai 4-5 ore de lumina pe zi...dar uneori motivatia si dorinta cred ca ne ajuta sa depasim orice posibil inconvenient, atunci cand suma lucrurilor placute e net mai mare decat cea a nervilor....
Sa auzim numai de bine, vorba 'ceea! :-)