Va vorbeste Piticu'

Pitucul Roz a mai scris si inainte de a primi un blog, asa ca ii fac pe plac si mai pescuiesc din insemnarile lui si le agat aici, la colectie... :-))

Din 3 iulie 2007

Psssst!
Va vorbeste Piticu!
Da, da, ala Roz! Sssssssst!!!
Mai in soapta asa, ca sa nu ma auda Zuzu
E plecata si Lady B tine de 6
Pai pentru ca Zuzu mi-a zis de mai demult ca piticii un au ce cauta la calculator, asta e treaba ei si eu un am voie sa ma amestec, dar azi m-am hotarat sa incalc regulamentul, sper sa un ma spuna banana (e mai guraliva ea, de fel).
Zuzu a vorbit aici despre multe, vrute si mai ales nevrute
Si mai ales despre mine. Eram muza ei
Eh, stiu, o bodoganeam si eu destul la cap si ce a faca, biata de ea, scria despre piticu nebun si roz
Ma iubeste mult. Asa imi zice Lady B.
Zuzu nu vrea sa mi-o spuna direct ca sa nu mi-o iau in cap. Stie ea ce stie...

Am tot vazut ca zilele astea nu a mai scris...
O vedeam ca se aseaza la calculator si tot rasfoia interentul, dar nu a mai scris un cuvintel...
Si un stiam de ce... Ca ii era drag topicul asta...
O vad ca e tare aeriana in ultimul timp... Dupa tot stresul cu examenele si presiunea aia nenorocita ce plana deasupra-i, acum s-a detasat total. De tot.... E pe un nor calator si nu vrea, domle, sa coboare de acolo. Zice ca ii place sa pluteasca si sa viseze fara restrictii, sa povesteasca mai pe indelete cu domnul Soare si cu piticul ei bleu (am fost o vreme gelos pe asta, e toata ziua in mintea ei... dar apoi am inteles. e chestie de "chimie"....asta e!).
Insa azi.... azi m-am speriat.

Statea pe canapea si butona televizorul, eu cu Lady B. jucam table pe terasa si mai trageam cu ochiul la Zuzu, simteam ceva ciudat in aer.... Nu-mi dadeam seama ce are, o fi suparata, ingandurata, poate fericita.... De obicei simt imediat, o ghicesc din prima, dar azi era altceva...
Asculta muzica la casti. Se da in vant dupa muzica ascultata la casti, tare. Zice ca suna altfel decat la difuzor, o simte mai bine, o poate "atinge" si o poate "gusta" mai bine...
Termin partida de table(iar m-a batut banana, are un noroc galbejita asta mica de nu se poate....face misto de mine ca atrage energia pozitiva cu culoarea ei de cartof crud....pfffff! habar nu are ca de fapt o las eu sa castige, ca mi-e prea draga...) si ma uit pe furis la Zuzu.... Avea ochii inchisi si o privire de o seninatate brilianta. Ai fi zis ca radia, ca emana sclipiri discrete... Ma uitam asa la ea, cu drag, cand, dintr-o data am inghetat!! Mi=a inghetat sufletul rozaliu in mine... Zuzu a mea, scumpa mea stapana, avea lacrimi in ochi si mai apoi cateva lacrimi au luat-o agale in jos pe obrajoru-i sarutat de domnul Soare... Nu puteam intelege. Asa o privire senina, asa un zambet dezarmant si cald cum merg mana in mana cu lacrimile?! Deja imi faceam o mie de ganduri ca saraca iar o fi stresata sau trista(si nu a mai zis nimic ca sa nu ne mai facem noi griji pentru ea) sau ca, vai!, daca piticania ailalta, aia bleu mi-a suparat panselutsa.... Vai, zic, sa vezi ca-l iau de par, atata ii trebuie sa-mi supere stapana. Pana aici!
Noroc ca nu stiu de pe ce meleaguri vine acel pitic ca mai ca ma duceam pana la el sa stam putin de vorba.... Ma dezmeticesc putin si fug la Lady B. sa-i zic ca gata cu jocul, tre sa treaca la aparat ca Zuzu e trista si nu e voie si neaparat tre s-o inveselim.... Eram agitat ca un pepsi involburat si gesticulam necontrolat cand Cartoful (asa o mai alint eu pe banana) mi-a zis sa ma asez si sa ma linistesc. Ca ea stie ce e cu Zuzu, dar nu mi-a spus ca sa nu rupa legamantul lor... Numai Lady B. ii poate citi gandurile lui Zuzu si a promis ca niciodata nu i le va divulga. Intelegeti, insa, ca asta era o situatie speciala si ca tot pentru ea a facut acest gest, sa nu cumva sa ii stric eu ziua precipitandu-ma aiurea....
Apoi mi-a explicat, cu calm(asa cum numai o banana coapta poate avea rabdare sa o faca), ca erau lacrimi de fericire. Lacrimi de bucurie, de deplina multumire si impacare.... Lacrimi ce iti dau fiori pentru simplul fapt ca sunt pure si reci ca apa de izvor.... Lacrimi ce pornesc dintr-o exaltare a sufletului... Lacrimi care mangaie si alina (dor, griji, suparari) ....
Am rasuflat usurat si mi-am zis in sinea mea ca na, am mai invatat ceva, ca oamenii plang si de fericire si asta nu este deloc un lucru rau...
Am reluat partida de table, de data asta hotarat sa inving gramada galbena si mai trageam cu un ochi la Zuzu, sa o veghez... intre timp cred ca adormise de tot, lacrimile se oprisera, dar zambetul indragostit si senin ramasese acolo, asa, ca o confirmare a faptului ca totul este bine....

Eeeehhh, cam asta, dragii mei.
Fluiera Lady B. ca e cazul sa ma ascund si sa-mi sterg urma, tre sa vina Zuzu....

Noapte buna!