Pentru cafeaua ta de inceput de zi. :)
luni, 28 martie 2011
sâmbătă, 26 martie 2011
Ora planetei
Biata planeta, maltratata din ce in ce mai brutal, ar trebuie sa fie extrem de incantata de intiativa asta de un verde ecologist dubios, de a stinge luminile din centrele unor orase, pt o ora, o data pe an, nu-i asa? Ar trebui Pamantul sa faca niste tumbe de bucurie! Oh, ... dar din astea deja a inceput sa faca, intr-un fel, si sigur nu de prea mult bine.
In afara de tragerea unui (firav) semnal de alarma, de puterea clinchetului unui clopotel de plastic, va asigur ca planeta nu are de ce sa rasufle usurata si nici sa ne inchine vesnica ei recunostinta, pentru ca ne-am hotarat sa-i peticim ranile si sa suprimam pt o ora suptul energiei.
Teoria cum ca din cauza luminilor noastre, a prajitorului de paine, a televizorului si a boilerului pornit, clima sufera modificari din ce in ce mai severe, este pur si simplu o gluma. De fapt, o alta manipulare ambalata frumos.
Vreau sa spun, numai din cauza asta sufera clima si implicit planeta, asta e cauza principala sau bombonica din varful briosei?
Nu mai spun ca valente usturatoare poate avea asa o initiativa de a stinge luminile (si oricum doar pe cateva strazi din centrul) unui oras din Romania. Cineva ar trebui sa tina socoteala, cate spargeri, cate furturi, cate loviri pe trecerile de pietoni lasate in bezna, sa vedem daca atunci cand tragem linie mai merita...
Bezna totala in Romania naste monstri, atata zic.
~
Earth Hour ramane pentru mine doar un pretext de a sta o ora intreaga la lumina lumanarilor, departe de intunericul de pe strazi, un scurt exercitiu de vointa si de detasare de lumea extrem de electrificata si electronizata care ne guverneaza, insa in ceea ce priveste adevaratul semnal de alarma si un minim respect pentru planeta si pentru sufletele ce o populeaza, ar fi sa auzim ca marii colosi industriali isi intrerup temporar lucrul, ca fabricile de armament se opresc macar din cand in cand din productia de moarte, ca razboaiele facute, nu-i asa?, in numele pacii s-ar opri macar in zilele sfinte...
vineri, 25 martie 2011
E vremea...*
Nici acum, la o saptamana de cand nu-mi gaseam cuvintele, nu stau mai bine.
Azi, si ce zi insorita si calda a fost..., azi intr-asa o sarbatoare mare, azi mi s-a mai amintit inca o data de catre Univers cat de fragili suntem de fapt, cat de trecatori si trecatoare-s toate...
Mi s-a reamintit cum ca e vremea sa ne intoarcem la "vatra", sa ne aplecam putin spre interiorul nostru, sa meditam putin...
E vremea tacerii, a cuminteniei si a iubirii, cum bine zicea Lola.
E vremea sa ne vedem fiecare de treburile noastre, cum zice Mana.
Azi am aflat ca un prieten a plecat spre stele mult prea devreme si in graba.
Nici acum nu-mi vine sa cred, pare o gluma. Din atatia oameni, puteam sa jur ca el nu va pleca nicaieri prea devreme. Si, mai mult, eram asa sigura ca el va mai si fi mereu in preajma noastra sa ne ghideze, sa ne invete, sa ne ajute, sa ne incurajeze.
Am invatat enorm de la el in cei cativa ani de cand il stiam.
A avut putere de mentor si transmitea o pace angelica, era mereu senin si detasat, ireal de intelept...
Poate de aia am si acum senzatia ca... e bine acolo unde e, ca pt el a fost mai bine asa, probabil.
Si...atat.
Nu e mare lucru de spus.
~
*titlu inspirat de AICI.
joi, 17 martie 2011
joi, 3 martie 2011
Cuvinte din filme
Jesse Spencer - Molly smiles (Daddy's little girl)
Am primit o leapsa de la Barbie.
Sa scriu ce replici din filme mi-au placut, marcat sau amuzat. Trei la numar.
Ca si altii, am constatat repede ca nu e chiar asa usor.
Eu m-am uitat la o sumedenie de filme de-a lungul anilor, dar ghici ce?
Nu prea retin replici.
Asa ca lepasa asta s-a intocmit cam pe genunchi, in mare cu citate amuzante si light(+ 1 mai de suflet in final)si nu doar din filme, ci si din seriale, ca pe astea mi le-am putut aminti cat de cat. Serialul tot un film e, nu? Doar ca mai lung.
Asadar, din:
Community
"- They found out my college degree was less than legitimate
- Oh, I thought you had a bachelors from Colombia...
- Yeah, but now I have to get one from America."
~
Gossip Girl
Blair: (kicks Chuck's leg) "Break a leg!"
Chuck: "I think I just did."
~
Uptown Girls - Un film ADORABIL!!
Molly Gunn: "Excuse me, Thumbelina, but you're still a little underage to be clubbing, aren't you?"
Ray: "You're a little overage to be wearing a lampshade in your hair. Bright idea?"
Molly Gunn: "Kid, have you ever been to a shrink?"
Ray: "Since I was three."
~
Great Expectations
Ms. Nora Digger Dinsmoor: "She'll only break your heart, it's a fact. And even though I warn you, even though I guarantee you that the girl will only hurt you terribly, you'll still pursue her. Ain't love grand?"
~
In final, cu toata lipsa de originalitate, inchei si eu ca si Barbie, cu atat de frumosul citat al lui Meredith din Grey's Anatomy, care citat imi place mult, mult de tot!
"Okay, here it is, your choice… it’s simple, her or me, and I’m sure she is really great. But Derek, I love you, in a really, really big pretend to like your taste in music, let you eat the last piece of cheesecake, hold a radio over my head outside your window, unfortunate way that makes me hate you, love you.
So pick me, choose me, love me"
~
Nu va dau nicio tema de casa, dar daca cei cativa iubitori(mai de-adevaratelea decat mine sau Barbie) de filme din apropierea virtuala doresc, pot cu drag sa preia leapsa de la mine. :)
vineri, 25 februarie 2011
vineri, 11 februarie 2011
marți, 25 ianuarie 2011
Drăguț, despre zodii și prietenie
Am primit acum cateva zile un mail simpatic despre prietenia cu semnele zodiacale.
Normal, curioasa, am sarit direct la capricorn si trebuie sa admit, imi place acuratetea detaliilor prieteniei cu un capricorn. Si chiar ma regasesc in multe dintre aspecte. Ba chiar il gasesc flatant in multe privinte. Pana acum toti capricornii care l-au citit au rezonat cu el si s-au regasit aproape in totalitate. Asa ca m-am gandit sa vi-l arat si voua, capricorni sau nu, sa va regasiti in el, sa va dati cu parerea sau sa luati notite hehehe.
"Prietenia cu Capricornul
In primul rand, daca esti prieten cu un Capricorn, felicitari! Chiar si numai pentru faptul de a-i fi castigat increderea si de a fi reusit sa ti-l apropii, meriti toata stima. Capricornii sunt fiinte extraordinar de greu de castigat ca prieteni, pentru ca au o neincredere nativa in lume si o gandire de cele mai multe ori pesimista.
Capricornul este genul de om care prefera sa razbata singur in viata: lucreaza cel mai bine independent, decide el pentru sine, se lupta cu propriile limitari, se autodepaseste, cade si se incurajeaza singur sa se ridice de jos. Prin urmare, de ce ar avea prieteni? Pentru ca si aceste fiinte atat de singure si de independente tanjesc pe ascuns la emotia coplesitoare a imbratisarii unui prieten.
Cei care doresc sa se apropie de nativul Capricorn trebuie sa tina cu adevarat la el, sa aiba o vointa de fier si sa fie pregatiti sa-i patrunda in suflet, decojind una cate una multe sale armuri. Nici sa nu se gandeasca cineva sa-l pacaleasca, simuland un interes sincer si plin de afectiune. Vorbim, totusi, despre una dintre cele mai lucide si mai realiste zodii. Desi este tacut si pare indiferent la evenimentele care nu-l afecteaza direct, are o intuitie fantastica, ghicind din prima firea oamenilor.
Asteapta-te sa te supuna iar si iar testelor, pentru ca nu se convinge usor ca meriti afectiunea lui. Iar odata obtinuta, nu trebuie sub nicio forma sa-l dezamagesti. "Las' ca-i trece", ar spune unii. Mare greseala! Capricornul sufera mult daca este dezamagit, pentru ca-si cunoaste propria valoare si nu-si poate ierta usor un pas gresit. Daca ti se pare exigent cu tine, fata de sine este de o mie de ori mai dur. Corect, echilibrat, gata sa ajute pe oricine are nevoie, nativul este un prieten de nadejde pentru tot restul vietii.
Defecte: Din cauza naturii sale introvertite, uneori devine un sloi de gheata, daca are suspiciuni. Se fereste sa-ti spuna in fata ce gandeste si devine exasperant prin refuzul sau de a pune cartile pe masa. Poate fi egoist si indiferent, mai ales in perioada de "testare", cand oscileaza intre suspiciune si dorinta de a lasa garda jos. Cine nu are destula rabdare sa vada dincolo de acest iceberg va ramane cu o impresie foarte proasta. Chiar si intr-o prietenie veche, nativul pastreaza mereu o oarecare distanta, pentru siguranta si intimitate. "
Pentru celelalte zodii, daca sunteti curiosi, am gasit pentru voi un loc unde va puteti arunca un ochi. AICI.
Voi va regasiti in descrierea zodiei voastre?
Iar daca nu credeti in zodii si va plictisiti azi pe blogul roz, cum n-as vrea sa va retin atentia inutil, va recomand calduros sa lecturati ceva mai pragmatic. :))))
miercuri, 19 ianuarie 2011
Tell me your secrets
Nu am inca idei de scris pe 2011 si ma incearca niste sentimente contradictorii legate de blog.
Totusi, un blog trebuie hranit din cand in cand, macar ca sa nu moara de tot ...
Asa ca mi mi-am amintit de un alt blog foarte dragalas pe care l-am descoperit total intamplator acum vreun an.
L-am gasit "inspirational" si inedit. Si, in functie de unghiul sufletesc de moment al cititorului, si putin melancolic.
"My 365 secrets blog" - AICI
Enjoy! :)
marți, 4 ianuarie 2011
A fost frumos. Și-o să mai fie...
"You may say I'm a dreamer
But I'm not the only one..."
Mi-am dorit, mai mult ca in alti ani, clipe magice de Sarbatori.
Fara planuri concrete, stiam doar ca vreau, din tot sufletul am vrut, sa fiu invaluita de senzatia de mister si magie, amestecata cu liniste, calm, frumos...
Sa fiu fericita, atat de fericita incat sa-mi dea lacrimile de emotie si bucurie, sa pregatesc cu grija cadouri si cadouase oamenilor atat de dragi, sa fac cozonac impreuna cu bunica, sa ma simt protejata si rasfatata si iubita.
Si-am primit inzecit ceea ce mi-am dorit!
A fost un Craciun de poveste, au fost niste zile in care am retrait incredibil de puternic bucuria copilariei mele din aceasta perioada a anului.
Ajunul, Craciunul, ziua mea si Anul Nou... o succesiune perfecta de atmosfera de poveste, de calm si relaxare, de familie, prieteni, cadouri si multe momente speciale.
Ah, am fost atat de rasfatata, nu-mi vine sa cred! Am desfacut cu emotie si curiozitate multe ambalaje colorate, m-am bucurat si laudat pentru fiecare cadouas, intocmai ca un copil. Si ce bine a mai fost!
Atatea lucruri frumoase si surprize de la oameni atat de frumosi si surprinzatori.
Dar si clipe de neuitat si atat de speciale in simplitatea lor.
Ce altceva mi-as mai fi putut dori?
In Ajunul Craciunului a venit bunica. Am impodobit bradul, bunica mi-a cantat 'O, brad frumos!', am impartit cadouri si nepretuite clipe de 'bine'.
De Craciun nu mi-am planuit nimic. Mi-am dorit sa stau cu familia, in pijama, sa ma incarc cu bucurie de fiecare data cand ma uit la brad, sa-l admir, sa aprind lumanarele, sa ascult colinde, sa ma uit la filme simpatice si sa beau ceai cald de mar copt si scortisoara. Si asta am facut.
Pana la ziua mea m-am intalnit cu prietenii, am citit, dormit, pregatit, planuit, am impartit cadouri, am primit cadouri, am facut urari si am trimis scrisorele si mesaje oamenilor de departe.
De ziua mea, una dintre cele mai frumoase, pline si animate zile de nastere de pana acum, am primit inca dis de dimineata in dar vizita unei prietene, Barbie - pentru cunoscatori :P, am continuat prin a face o plimbare in centrul orasului, lucru pe care nu cred ca l-am mai facut pe 31 decembrie vreodata, deci din nou un moment special. Special a fost si frigul care ne-a intrat ulterior in oase si in suflet si care n-a mai iesit decat prin 2 ianuarie... :)))
Am copt tarte si prajituri, am facut cozonac, am pus si am strans mese frumos si atent aranjate, nu toate pe 31 decembrie, ci in toata aceasta frumoasa incheiere de an.
Am primit enorm de multe urari de la prieteni si cunoscuti. Ador mesajele de ziua mea! Cel mai mult le iubesc pe cele scrise, pe telefon, email, hartie sau chiar facebook, pentru ca le pot reciti oricand. Ba chiar pot spune ca nu am stat prea mult la telefon in acest an de ziua mea, motiv in plus de bucurie, caci desi apreciez gestul omului ce suna, cand deja imi petrec juma de zi la telefon, iar nr telefoanelor si tzaraitul acapareaza orice activitate, prind o fobie teribila si ajung sa ma bucur cand raspunde altcineva in locul meu. Dar, desigur, a doua zi, cand redevin rationala :D, imi amintesc cu drag de toti cei care s-au gandit la mine.
E mare lucru sa primesti atatea vorbe frumoase si speciale si dedicate de la atatia oameni! E unul dintre cele mai frumoase cadouri in sine!
Revelionul l-am petrecut cu prietenii apropiati, aproape de semineu(putin prea aproape cred), in rasete si voie buna, bifand totodata si majoritatea superstitiilor care bantuie la noi, pentru un posibil plus de noroc. (am uitat de cele 12 boabe de struguri, dar ssssst! poate nu am 'importat-o' inca oficial si pe asta)
Si cred ca iar am uitat sa-mi pun o dorinta la 12 noaptea, nici nu mai stiu, mi-era atat de frig ca-mi tremura mana vizibil, am varsat sampania incercand, cu aceeasi mana, sa tin dreapta o artificie, am ras incontinuu, ne-am pupat, am admirat si apoi ne-am ferit de artificii si pocnitori, insa am recuperat cand am suflat in lumanarile de pe tort.
~
Se spune ca ce faci in prima zi a anului iti influenteaza intreg anul...
Atunci, sper ca tot anul sa-mi fie relaxat si confortabil (cum a fost si lenevitul pe canapea in pijama), norocos si special(pentru ca am avut privilegiul de a-mi incepe anul cu familia si prietenii alaturi), plin de calatorii in siguranta (ca drumul de dimineata inapoi acasa), dulce ca toate prajiturile, tartele si tortul mancat, cald si aromat precum ceaiul de mar copt, muzical si armonios ca minunatul concert de Anul Nou de la Viena si linistit si plin de vise frumoase precum somnul din timpul filmului... :)))
~
A fost ATAT de frumos!!!!!
Si-o sa mai fie!
~
La Multi Ani!
But I'm not the only one..."
Mi-am dorit, mai mult ca in alti ani, clipe magice de Sarbatori.
Fara planuri concrete, stiam doar ca vreau, din tot sufletul am vrut, sa fiu invaluita de senzatia de mister si magie, amestecata cu liniste, calm, frumos...
Sa fiu fericita, atat de fericita incat sa-mi dea lacrimile de emotie si bucurie, sa pregatesc cu grija cadouri si cadouase oamenilor atat de dragi, sa fac cozonac impreuna cu bunica, sa ma simt protejata si rasfatata si iubita.
Si-am primit inzecit ceea ce mi-am dorit!
A fost un Craciun de poveste, au fost niste zile in care am retrait incredibil de puternic bucuria copilariei mele din aceasta perioada a anului.
Ajunul, Craciunul, ziua mea si Anul Nou... o succesiune perfecta de atmosfera de poveste, de calm si relaxare, de familie, prieteni, cadouri si multe momente speciale.
Ah, am fost atat de rasfatata, nu-mi vine sa cred! Am desfacut cu emotie si curiozitate multe ambalaje colorate, m-am bucurat si laudat pentru fiecare cadouas, intocmai ca un copil. Si ce bine a mai fost!
Atatea lucruri frumoase si surprize de la oameni atat de frumosi si surprinzatori.
Dar si clipe de neuitat si atat de speciale in simplitatea lor.
Ce altceva mi-as mai fi putut dori?
In Ajunul Craciunului a venit bunica. Am impodobit bradul, bunica mi-a cantat 'O, brad frumos!', am impartit cadouri si nepretuite clipe de 'bine'.
De Craciun nu mi-am planuit nimic. Mi-am dorit sa stau cu familia, in pijama, sa ma incarc cu bucurie de fiecare data cand ma uit la brad, sa-l admir, sa aprind lumanarele, sa ascult colinde, sa ma uit la filme simpatice si sa beau ceai cald de mar copt si scortisoara. Si asta am facut.
Pana la ziua mea m-am intalnit cu prietenii, am citit, dormit, pregatit, planuit, am impartit cadouri, am primit cadouri, am facut urari si am trimis scrisorele si mesaje oamenilor de departe.
De ziua mea, una dintre cele mai frumoase, pline si animate zile de nastere de pana acum, am primit inca dis de dimineata in dar vizita unei prietene, Barbie - pentru cunoscatori :P, am continuat prin a face o plimbare in centrul orasului, lucru pe care nu cred ca l-am mai facut pe 31 decembrie vreodata, deci din nou un moment special. Special a fost si frigul care ne-a intrat ulterior in oase si in suflet si care n-a mai iesit decat prin 2 ianuarie... :)))
Am copt tarte si prajituri, am facut cozonac, am pus si am strans mese frumos si atent aranjate, nu toate pe 31 decembrie, ci in toata aceasta frumoasa incheiere de an.
Am primit enorm de multe urari de la prieteni si cunoscuti. Ador mesajele de ziua mea! Cel mai mult le iubesc pe cele scrise, pe telefon, email, hartie sau chiar facebook, pentru ca le pot reciti oricand. Ba chiar pot spune ca nu am stat prea mult la telefon in acest an de ziua mea, motiv in plus de bucurie, caci desi apreciez gestul omului ce suna, cand deja imi petrec juma de zi la telefon, iar nr telefoanelor si tzaraitul acapareaza orice activitate, prind o fobie teribila si ajung sa ma bucur cand raspunde altcineva in locul meu. Dar, desigur, a doua zi, cand redevin rationala :D, imi amintesc cu drag de toti cei care s-au gandit la mine.
E mare lucru sa primesti atatea vorbe frumoase si speciale si dedicate de la atatia oameni! E unul dintre cele mai frumoase cadouri in sine!
Revelionul l-am petrecut cu prietenii apropiati, aproape de semineu(putin prea aproape cred), in rasete si voie buna, bifand totodata si majoritatea superstitiilor care bantuie la noi, pentru un posibil plus de noroc. (am uitat de cele 12 boabe de struguri, dar ssssst! poate nu am 'importat-o' inca oficial si pe asta)
Si cred ca iar am uitat sa-mi pun o dorinta la 12 noaptea, nici nu mai stiu, mi-era atat de frig ca-mi tremura mana vizibil, am varsat sampania incercand, cu aceeasi mana, sa tin dreapta o artificie, am ras incontinuu, ne-am pupat, am admirat si apoi ne-am ferit de artificii si pocnitori, insa am recuperat cand am suflat in lumanarile de pe tort.
~
Se spune ca ce faci in prima zi a anului iti influenteaza intreg anul...
Atunci, sper ca tot anul sa-mi fie relaxat si confortabil (cum a fost si lenevitul pe canapea in pijama), norocos si special(pentru ca am avut privilegiul de a-mi incepe anul cu familia si prietenii alaturi), plin de calatorii in siguranta (ca drumul de dimineata inapoi acasa), dulce ca toate prajiturile, tartele si tortul mancat, cald si aromat precum ceaiul de mar copt, muzical si armonios ca minunatul concert de Anul Nou de la Viena si linistit si plin de vise frumoase precum somnul din timpul filmului... :)))
~
A fost ATAT de frumos!!!!!
Si-o sa mai fie!
~
La Multi Ani!
marți, 16 noiembrie 2010
O fobie, două fobii, trei ...
Ce poate fi mai rau decat sa urci 7 etaje pe jos?
Sa le urci de doua ori. :))
Ca si cum ai urca 14 etaje, adica.
Mda, asa mi-am inceput eu glorios ziua de azi.
Am fost la o prietena care sta la etajul 7. Intotdeauna urc pe jos, indiferent de cate etaje am in intampinare. Pentru ca nu (prea) pun piciorul in lift.
Cel putin singura, in nici un caz.
Si cum coboram eu de la ea foarte zglobiu, cand am dat nas in nas cu soarele izbitor de afara, diva din mine a realizat ca si-a uitat ochelarii pe masa. Sus.
La etajul 7.
Am zabovit 1 minut, timp in care ma gandeam ca pot, in fapt, sa ma lipsesc de ei.
Si oricum mai am 2 perechi acasa.
Dar apoi am facut cale intoarsa si am refacut traseul.
Un tratament tonic pentru picioare, dis de dimineata.
Ce iti poti dori mai mult?
Femeia de servici de pe scara, care vopsea balustrada, imbatandu-ma totodata cu miros de diluant, cred ca a ramas socata, vazandu-ma de atatea ori in sus si in jos, pe scari. Eram o specie rara, bag seama.
Mai ales ca liftul functiona cu siguranta, am vazut pe cineva iesind din el chiar la etajul 6 unde vopsea si doamna...
M-am folosit de introducerea asta, dar si de timpul petrecut pe scari, ca sa fac un nou recensamant al fobiilor mele.
Cel mai probabil, in capul listei ar sta frica de frica. Dar chestiunea asta suna deja prea psihanalitic pentru a fi explorata pe aceeasi pagina cu tarta cu mere, asa incat o lasam frumusel pe marginea discutiei. :D
Asa ca locul fruntas e luat de claustrofobie.
Ma indoiesc serios ca exista oameni care sa nu sufere de asa ceva, deci nu ma problematizez cu asta. Cu liftul, insa, am o relatie si mai speciala, care ma intreb daca poarta numele de frica de spatiu inchis sau mai e si altceva la mijloc. Pentru ca in lifturi de sticla sau in lifturile hotelurilor ma incumet sa urc chiar si singura, cu minime strangeri de inima. Insa in piesele de muzeu din majoritatea blocurilor de dinainte de 89 ma apuca o panica monumentala daca trebuie sa intru, chiar si insotita. The horror, adica!
Apoi, sigur la concurenta cu frica de lift, sta groaza de insecte.
Cum ii zice stiintific? Am uitat.
Si totul e direct proportional cu dimensiunile si viteza de deplasare a dracoveniilor.
Na, am spus-o. Copilaros sau nu, nici ca-mi mai pasa. Cata vreme sunt departe de orice vietate sarboasa (libelule included, ca am auzit si voci care spuneau "vai, dar libelulele sunt asaaa dragute"... yeah, sure...NOT!), totul e sub control.
Pot sa tolerez furnicile, care nu mi se par scarboase, cata vreme nu trebuie sa dormim si sa mancam in acelasi perimetru patrat, deci sa nu traim impreuna.
Uneori ma intreb cum de am ajuns la sentimente de genul asta cand, atunci cand eram mica, imi placeau paianjenii (minte bolnava de copil, duh!) ...
Singurul lucru dragut legat de frica asta este ca barbatii, in general, nu au o problema cu insectele (iar daca au, am si eu o problema cu ei!), asadar, cum bine a zis un prieten, creste numarul situatiilor cand un barbat devine erou in ochii femeilor, pentru simplul fapt ca indeparteaza cu naturalete si calm vietatile dubioase. :P
Aici as fi incheiat lista acum cativa ani.
In ultimul timp, insa, am reusit sa mai dezvolt o frica.
De inaltime. Si totul se inrautateste cand, prvind de sus, imaginatia mea pune in scena posibilitatea de a cadea de acolo.
Si atunci, frica mea e de inaltime sau e frica de a cadea?
De fapt, frica goala, de inaltime, fara spaima de a cadea, nu ar putea exista, rational vorbind. Ar fi placere pura.
Dar parca mai stie cineva...
~
Daca as scotoci mai riguros prin ungherele mintii, as mai descoperi si alte fobii, dar sa numar fie si numai 3 e suficient. Ar fi surprinzator sa constatam cate dintre fricile noastre cotidiene, pe care fie le ignoram, fie le pitim bine in dosul gandirii noastre, ar putea purta denumiri savante finalizate in "...-fobie".
Totusi, nu pot sa nu ma intreb cum se face ca, odata cu varsta si cu preuspusa, macar, maturizare, in loc sa ne eliberam de frici, facem ce facem si devenim "colectionari" in schimb...
duminică, 14 noiembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)