Notă către sine, notă către mine ...

Fata-n fata cu dusmanul, eu si coala alba de hartie....
Sa scriu, asa as vrea. Ceva.
Ceva frumos.
Dar despre ce, oare?
Despre....Soare? :-)
Despre....stele calatoare?
Despre vreme? Neah, prea frig!
Despre pasapoartele in care, cica, s-a agatzat Dracul...?
Get out of here....

Despre altii? Da, la indemana, nu zic nu. (si imi si place)
Poate maine, totusi...
Ma uit incruntata la hartia alba si iscoditoare, scrutandu-i goliciunea prefecta.....
Cum ar suna, oare, o scrisoare adresata mie?
Nu mi-am scris niciodata EU mie, insa poate e timpul...
~~~
Draga Zuzu,
Afla despre mine ca sunt bine, ceea ce iti urez si tie ...
Hahahahahahahaha!!!!!!!!!!!!!!!!!
Nuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!! Am glumit, nu as incepe asa scrisoarea MEA!!!
Urasc formularea asta de tipul "scoala mea de vara e la tara". Cand eram mica si prietenele mele mergeau vara la bunici la tara, iar eu cunosteam o alta notiune de "la tara", mergand in Thassos la mare, le scriam scrisorele, iar ele mereu isi incepeau raspunsurile le fel, cu hidosenia asta de formulare, hihihihihi!!!!!
Revenind la scrisoarea catre mine...
~~~
Draga mea Anna,
Ce dor mi-a fost de tine! (suna mai promitator asa, este?) :-)))
Ce mai faci? UNDE ai fost?
Ai disparut, nu mai stiu nimic de tine de aproape 3 ani.... Anna, de ce?!
Doamne, scumpa mea prietena, tu cand te indragostesti, te transformi pur si simplu, te topesti intr-o alta persoana, stralucesti.... Iubesti atat de intens, si la fel de puternic suferi...
El ar trebui sa stie cat de norocos a fost ca i-ai purtat (si-i vei purta mereu, te cunosc prea bine) asa un buchet frumos si parfumat de nobile si sincere sentimente...
In valtoarea asta, insa, ai uitat treptat de mine...
Nu, stii ca nu m-am suparat, eu te inteleg. Insa mi-ai lipsit atat de mult!!!
Dac-ai sti ce ma bucur ca esti din nou aici, cu mine!!
Hai, te rog, vorbeste-mi. Am atatea sa-ti spun....
Stiu ca si tu ai multe de povestit.... Daca m-as asculta, m-as intelege.
Nu stiu tu ce crezi, insa eu ...
Eu nu mai stiu ce vreau, Anna. Iar ce vreau, nu stiu daca pot avea.
Tu nu crezi asta, nu-i asa? Tu mereu mi-ai spus ca pentru a avea ceva, e suficient sa-ti doresti acel lucru cu toate puterile tale.
Dar ai observat si tu ca uneori vraja nu tine, se spulbera cand inca esti pe scari si urci...
Oare de ce?
Nu-mi mai bat capul sa aflu, te-am vazut pe tine cum te-ai chinuit destul.
Important este, draga mea, sa tii minte ca o minune e o minune, chiar daca tine mai putin decat ne-am fi dorit.
Imi spuneai deunazi ca ti-ai scos blocul de desen din raft...Te pregatesti sa pictezi o primavara insorita?
Si eu as desena, mi-e dor. As scoate din sertarul cu acuarele, toata zestrea mea de culori si le-as turna in straturi lucioase pe panza stralucitoare...
Acum, ca ne-am regasit, ca esti din nou aici cu mine, decat sa cautam timpul pierdut, nu vrei, mai bine, sa coloram impreuna?
Un an de vis... O viata...
Mai tii minte ce echipa buna faceam pe vremuri? Eram un duo perfect...
Femeia si copila, ingenua si perfida, suspicioasa si naiva, visatoarea si realista, indrazneata si timida, scorpiutza si panselutsa...
Haide, ne-am distra pe cinste!!
Cat despre ravasa de ieri... Draga mea, atatea intrebari, m-ai inundat cu o cascada rece de intepaturi usoare...
M-ai pus pe ganduri...
De ce ma intrebi atatea? De ce?
Sunt lucruri pe care nici eu nu le stiu sau nu le inteleg.
Stii ca eu am tendinta sa-mi transform gandurile in haos, sa incalcesc totul pana la refuz...
Si apoi dezvolt, cumva, o relatie de dependenta cu introspectia excesiva. Relatie defectuasa pe care tind sa o intretin, apoi, cu lucrurile, oamenii, visele de care ma atasez, cred eu, prea tare.
Sunt, insa, pe calea cea buna acum, nu-ti fa griji... Invat din mers.
N-as vrea sa mai exacerbez pana la refuz nimic din ceea ce simt... Furie, ura, indignare(pe acestea le voi inlocui cu compasiunea, mult mai blanda cu sufletul meu), nesiguranta, iubirea, bucuria...
Apoi, stii ca eu nu caut...
Aleg!
Asta e altceva....
Insa sunt din cale afara de pretentioasa, asadar trierea se poate prelungi la nesfarsit...
Criteriile sunt vaste si variate...
Uneori nici eu nu ma descurc cu ele. Insa ce sa fac?! Asa sunt si oricat m-as modela, radical nu ma voi schimba vreodata. Si-n plus, nici nu cred ca vreau asta.
Rabdarea..., de exemplu, rabdarea este o virtute pe care o pretind. Stiu cat de incurcata si ciudata pot fi uneori, insa cred ca de aici provine frumusetea (si modestia :D) omului complicat.
Multi, insa, au pierdut testul rabdarii.... Dar e problema lor...
Altfel, aleg, de fiecare data, FRUMUSETEA! De orice fel, in toate.
Frumusetea mintii luminate, a profesiei cu pasiune aleasa, a gesturilor si a umorului, a privirii senine si a gustului rafinat, a independentei spiritului si a alegerilor, a viziunii despre lume si viata.
Apoi, armonia. Armonia unor principii comune, a unui bagaj cultural impartasit, a unor vise asemanatoare si deplina armonie a intelegerii si acceptarii.
Of, draga mea Anna, am obosit!
Despicarea firelor in mii de franturi fara noima ma seaca de puteri.
N-as renunta la ele, ganduri, vise sau criterii, insa le-as elibera putin, sa se asterne in voie...
Iti zic sincer: mi-e dor de viata! Sa alerg, dar sa nu mai fug, sa zbor, dar sa nu cad, sa alunec lin, sa cant si sa ma joc, sa tip si sa rad tare, sa nu ma mai plang deloc! Sa fiu libera si cerul sa-mi fie singura frontiera!
Sa gust viata, sa o sorb incet, fara graba sau vreo teama. Sa absorb bucurie precum un burete insetat de apa...
~~~
Suntem atat de diferite, draga mea, si totusi, atat de asemanatoare.
Suntem precum soarele si luna, ziua si noaptea, calmul si turbatul, inteleptul si aventurierul, albul si negrul, ca-ntr-un yin si yang inchise intr-un cerc perfect.
Draga mea..., Anna mea..., te imbratisez cu drag, draga mea prietena, oglinda cristalina, voce interioara, partenera de drum, sfetnic de taina ...
Pe final iti mai zic doar atat:
I could conquer the world with just one hand...
as long as you were holding the other!!!
................................................................................

Spune-mi o poveste ...

Spune-mi o poveste..., dar spune-mi-o incet...
Inchide-mi ochii, priveste-ma atent..., saruta-mi visele cu grija.
Plimba-ma pe un nor, ridica-ma pe o stea
Si deseneaza-mi o poveste ...
Tine-ma de mana sa n-alunec de prin cer si sa ma pierd in mii de ganduri calatoare...
Cioburi visatoare...
...................................................
Deseneaza-mi o oaie... :-))))
(Din "Micul Print" de Antoine de Saint-Exupéry, AICI)
Ba nu. Mai bine spune-mi o poveste....
~~~
Nu mai stiu cand au inceput sa-mi placa povestile..., cand eram mica si bunicul imi spunea povesti nemuritoare ore-n sir sau mai apoi, cand am crescut, si am inceput eu singura sa tzes povesti, sa cred in ele, sa le dau viata si culoare...
Desi muzician cu acte-n regula, pare-se ca pasiunea strabuna pentru scris, pentru cuvinte, pentru basme si povesti, a scos capul la iveala si cere sa se faca auzita.
Bunicul a fost invatator. Imi pare rau ca nu l-am cunoscut cum si atat cat trebuie. Insa iata ca mostenirea se transmite oricum.
Deunazi mi-a crescut inima de bucurie si putina mandrie cand am gasit o carte scrisa de bunicul meu in Biblioteca Parlamentului Grec...
De la el am furat pasiunea pentru ziare, reviste, carti, iar de la celalalt bunic, mania pentru papetarie. Pentru mine, orice bucata de hartie scrisa sau colorata cu grija, are o valoare.
Cat pentru culori si frumusetea lor, mi-as da si viata....
~~~
Aseara a nins frumos, continuu si marunt... Acum e o liniste solemna, lumea e amortita intr-o sambata seara, albul imperial al iernii revenite in forta isi preia drepturile sale.
Tabloul alb imaculat si rece, de o serenitate translucida, te reduce la tacere...
Merg lin, alunecand pe strazi, privind inainte...
Cu fiecare fulg ce cade simt oranduirea armonioasa a gandurilor mele, clare si senine, pe panza unui suflet obosit...
As lua foarfeca sa ciopartzesc povestea, sa ii mazgalesc pana la mister copertile atat de colorate.
Sa-i rup cartonul lucios, sa ma desprind si sa fug, stergand greselile cu buretele....
Uneori ma intreb daca am de gand sa repet la infinit aceleasi si aceleasi alegeri.
Pentru ca ori de cate ori as alege o noua poveste in a carei pagini fine sa ma cocotz, mereu as alege aceelasi basm.
L-as improspata-o mereu, l-as desprafui, i-as reda culoarea, gustul, savoarea si sclipirea...., transformandu-l treptat, cu grija, cu lentoare ritualica de basm arhaic, intr-un splendid roman.
Romanul vietii mele....
...................................................................................
Mici baliverne de Weekend :
- De ieri sunt in sarbatoare, am gasit in sfarsit o cafea dementiala cu aroma de hazelnut, mult si indelung visata. AICI.
Ra, acum sper ca primesc un feedback pozitiv de la tine caci e vorba de cafea australiana, nu de Starbucks. :-)
- Daca vreti sa va testati atentia, incercati jocul ASTA. Eu am reusit 12 secunde, apoi am pierdut.
- Zilele trecute mi-am luat carti noi. Asa fac mereu cand simt nevoia sa evadez din cotidian, ma pierd in librarii....
Aleg carti dupa coperta, daca nu stiu nimic despre ele, sau dupa autor sau dupa titlu...
Cred ca asa facem toti, cand nu cautam o carte anume.
Mi-am luat "Africanul" de J.M.G.Le Clezio, carte care a primit in 2008 Premiul Nobel pentru Literatura,
The Reader - cartea,
"In necunostinta de cauza" de Amelie Nothomb (e a noua ei carte pe care o citesc si nu ma satur de stilul ei savuros de a scrie si de a povesti mai ales aventurile pe taramul Tarii Soarelui Rasare) si
Dorothy Koomson - "Goodnight, beautiful".
O sa vi le povestesc pe masura ce le citesc...
- Pe final sa va spun ca am descoperit plina de surprindere cum pungile eco friendly de la Carrefour sunt atat de biodegradabile, incat se degradeaza vazand cu ochii, pana acasa.... Intr-asa un hal de proaste sunt, in special cele de hartie....
Oricum, nimic nou sub soare...
.............................................................................

This blog is FABULOUS !!!! :-))

Zice Barbie, in LEPASA ce mi-o arunca in gradina ca sa o dau si eu mai departe.
Thanks, though! :-))
We all are fabulous hehehe!!!
Dar in special eu. Azi :D!
~~~
Iata REGULILE :
1. postezi imaginea de mai sus pe blog. (Ma scuzati, dar mi-a placut sa-mi aduc aportul la desavarsirea imaginii :-) Un artist nu se dezminte niciodata. Ha :-))
---
2. nominalizezi bloguri care merită premiul şi să anunţi proprietarii blogurilor de 'ce şi cum'.
~~~
Asadar, the winers are:

- Oana Dobre pentru ca e pur si simplu FABULOUS !!! Si asta spune tot! Si pentru ca mi-e draga, si pentru ca am blog fiindca ea mi-a dat ideea, si pentru ca e jurnalista mea preferata, si pentru ca e pasionata de munca ei pentru care ar face multe sacrificii si, nu in ultimul rand - in cerc, pentru ca e fabuloasa!!! Si blogul ii reflecta personalitatea!
...............
- Ina New Yorkina pentru ca are un stil scriitoricesc aparte si in plus e si un blog fotografic chic :-), pentru ca are o personalitate puternica, pentru ca ne-am imprietenit din intamplare si acum o simt ca pe sora-mea mai mare ce locuieste peste ocean, pentru ca e Capricorn si, binenteles, pentru ca e a fabulous-sexy-glam-woman !!
...............
- Irina pentru ca ne stim de mult din bolerohood, pentru ca de cate ori o citesc rad cu lacrimi si imi insenineaza ziua, pentru ca e un capricorn ca mine, pentru ca viseaza sa calatoreasca mult, pentru ca e, evident, a little fabulous-smart-cute-woman!!!
...............
- Mikidos pentru ca e persoana care ma intelege cel mai bine cand zic ca mi-e dor de Grecia si de Thassos, pentru ca viseaza precum respira, pentru ca spune povesti fabuloase pe blogul ei, pentru ca are si un blog dedicat insulei Thassos si .... la vara e musai sa ne vedem acolo la o cafea, la Aleco's :-) !!!
..............
- Bombi pentru ca, desi nu ma pricep la vintage stuff, a creat intr-asa un scurt timp o intreaga lume vintage in cele 2 bloguri ale sale, pentru ca e tot o veche cunostinta din bolerohood, pentru ca e o devoratoare de "gaini"(stie ea :D), pentru ca e o indrazneata si merge pana in panzele albe daca vrea sa aiba dreptate. :-)
..............
V-am zis ca toate suntem fabuloase!!!! Fiecare in felul ei.
Asa ca luati-ne de ne cititi hihihihihihi !!!!!
Va pup, sa aveti o saptamana ... jucausa!!
............................................................................
P.S.- Pentru doamna PRIMAVARA, un mesaj discret: hai, odata!!!! :-))))
............................................................................

Dupa 13 Februarie, intotdeauna vine direct 15 !!!

Pentru mine este clar : dupa ziua de 13 februarie, urmeaza 15 februarie.
14 februarie nu mai exista.
Au zis si la BBC ca Februarie a mai fost "cojit" de catre forte oculte (declara martorii) de inca o zi si ca 14, asemanator lui 29, insa si mai special, apare doar o data la mileniu ca zi calendaristica a lunii Februarie.
Asadar mie mi se pare fair enough,

Februarie are 27 de zile si 28 o data la 4 ani si cu asta basta!
De cand am descoperit "noua abordare", nu ma mai atinge isteria zilei de Valentine's Day (caci ceea ce nu exista, nici nu te poate afecta).
Desi, ziua este, pare-se, sarbatorita inca de pe vremea romanilor (Lupercallia) si a grecilor (care-l serbau pe Eros), iar francezii au fost cei ce au impamantenit ziua ca sarbatoarea iubirii (pe ei nu-i judec, niste romantici incurabili, ce sa faci :P)
Totusi, comercialismul atat de low level, kitsch almost everywhere cand e vorba de Valentine's si o foame tembela de a-ti urla iubirea pe toate drumurile, un mapamond intreg intr-o singura zi, in cor, cred ca nu intrau in dorintele greco-romanilor si anume de a transforma o celebrare a femeii, a familiei, a cuplului si a fertilitatii sau, in sfarsit, a lui Eros in ceva atat de hidos...
Dar, in fine, mie nu-mi mai pasa. Mi-am extirpat-o din "sistem". :-)
~~~
Radeam saptamana asta caci ma batea gandul sa fac apologia "uitarii lui 14 Feb", insa alaltaieri, in 13, my favorite headache, my angel, s-a hotarat sa ma socheze si sa ma surprinda cum nu s-a mai intamplat. Cred ca a reusit...
Asadar, for the very first time pe acest blog roz, sunt de acord sa tac eu si sa las cuvintele altcuiva sa umple spatiul roz...
Parantezele imi apartin, mereu am fost carcotasa :-))
Prin urmare, am sa presar niste fragmente care in mare exprima intocmai parerea mea despre inutilitatea unei zile in care toata lumea galopeaza sa-si trambiteze iubirea adevarata in tot felul de scalambaieli, mai mult sau mai putin penibile...
~~~
Din data de 13 Februarie:
"...tu nu esti zdravana!!! Cum sa-mi spui (i-am zis zilele trecute) ca sunt your Jude Law?! Anna !!!!!!!!! (ah, intonatia asta, dulce muzica urechilor mele....hahahaha)
Vrei maine, ca tot e ziua ta preferata de 14 Febr, sa-ti caut numarul lui Jude asta?! Serios, poate vrei sa-l suni! Cu putin efort, ai putea avea si adresa.... (criza de gelozie puerila - ador barbatii...duh!!) ... "
"...de unde le scoti pe toate?! Esti incredibila!! E funny, totusi, ideea ta, desi pot sa jur ca la BBC nu au zis nimic de tragica disparitie dintre noi a lui 14 Febr. (Whatsoever, nu asculti tu frecventa buna, Mr. Right pffff).
Nici mie nu imi place ziua asta... Anul trecut eram in Philly la training si am si uitat de ea."
"Uneori pare asa o ipocrizie this fuckin' Valentine's Shitday (pardon, am redat cu acuratete spusele poetului :-)))) )
Parca e o shitty excuse pentru barbatii care tot anul se dau ocupati si importanti, dar uita sa-i duca o floare macar de ziua ei sau pentru ele o modalitate de a se mai undui pe la party-uri plicticoase cu balonase rosii...ca si cum incearca sa se pacaleasca si pe ei insisi ca intr-o zi "de la God data", ai putea sa ... dregi busuiocul (aici nu am mai redat spusele autorului, intr-o exprimare putin prea dezlantuita...)"
Azi m-am simtit ciudat, am vrut sa te sun, dar ai zis ca esti plecata din oras...asa ca o sa-ti scriu mailul asta...te sun duminica, maine lucrez asa ca chill, ziua de 14 e deja fucked up ...
Azi dimineata in metrou ma gandeam...mai tii minte cand am mers la plaja si tu erai vanata de frig (eram sexy, draga, ti s-a parut tie ca-s mov, of) si te-ai infofolit cu toate prosoapele si din varful sezlongului te-ai apucat sa-mi citesti Biographie de la faim in franceza....? (eu sigur ca tin minte, dar ce ai patit TU de iti amintesti asa ceva? Esti bolnav, e grav?! )
Sau cand intr-o dimineata te-am speriat si te-ai trezit la 6 ca suna telefonul ... si am reusit sa fac un taraboi monstruos ca nu-l gaseam? Iar tu stateai imbufnata ca o bufnita si apoi nu stiam cum sa imi mai cer scuze ca te-am speriat asa, iar tu ai pufnit in ras? (te omorasem deja in gand pentru trezirea matinala, asa ca eu zic sa zici mersi....)
Stii cand ne pregateam sa ne intalnim cu ai mei si pe drum te-am ciufulit intr-una pana ai inceput sa tipi la mine ca-s nebun, iar eu radeam si continuam sa te ciufulesc spunandu-ti ca mama va gasi adorable your "after-sex" hairstyle? Si dup-aia te-ai razbunat big time gadilandu-ma toata seara pe sub masa ... (ti-ai cautat-o cu lumanarea, ce sa-ti fac...)
Mai tii minte noaptea in care am planuit sa mergem la Praga? Sau cand ai dat licenta si erai asa stresata si nu vorbeai decat cu mine? Sau Revelionul trecut? Le mai tii minte? (Doamne, te-ai lovit la cap? Imi poti spune, nu e o rusine sa devii uman intr-asa un hal, as putea chiar sa ma obisnuiesc...)
Am vrut sa-ti spun ca eu cred ca toate momentele astea, si atatea altele pot fi motive de zeci de ori mai bune sa celebrezi dragostea decat ziua de maine... Nimeni nu ar avea nevoie de o zi atat de comuna ca sa construiasca castele de iubire din carton si apoi sa se intoarca la viata lor plicticoasa pana la anu ...."(I agree)
"Oricum, a fost funny sa rememorez lucrurile astea, stiu ca iti place, insa simt ca e din ce in ce mai greu asa...
Te rog gandeste-te bine si alege odata, nu stiu cat si daca mai rezist asa...
Eu ti-am zis ca life's shit, tu visezi in norisorul tau si crezi ca totul e posibil... Si poate e, dar alege! ....
Vezi si tu ca e un chin asa, eu devin distant, tu devii weak, ne certam, apoi ne pare rau, dar nu incercam ceva viabil....damn it" (In fine, e suficient cat am scris, restul nu mai e despre Valentine's Non-Existing Day :-)))
~~~
Pe final, sa va povestesc niste nimicuri...- Ieri in taxi se auzea Radio Trinitas care avea o abordare cel putin bizara a zilei cu pricina, si anume canta de zor "Oac-oac-oac-oac-diri-diri-dam" si "Treci, Grivei, in cusca ta..." . Ma gandesc sa nu fi mers pana la mesaje subliminale, ce ziceti?! Hahahahaha, Ca am intra la banuieli serioase, atunci.
~~~
- Ralph Fiennes este un actor birliant, dupa Jude Law, evident (mare belea sa-ti placa de Jude, dupa cum se vede...eh). Recomand The Constant Gardener si The Reader. Great movies!
~~~
- Daca aveti pofta de o specialitate vieneza, usor de preparat ("Usor" adica am reusit si eu!), va recomand clatite cu blue cheese sau camembert cu felii de mar verde acrisor taiat julien. Absolut demential!!!
...............................................................................

Uscam noi rufe sub acelasi soare, dar... TOTUSI !!!

Azi m-au lovit niste nervi ... in stil "grande"...
A fost picatura ce a umplut "rezervorul" care, pentru prima data - curios, nu s-a revarsat...
Pur si simplu s-a inchis. Ermetic.
Si apoi s-a auzit sec: hai, sictir!
~
Sunt satula pana peste cap de societatea asta ingrozitor de bascalicioasa si mitocanita in care, din motive neelucidate pana acum, inca traiesc!
Dar azi mi-am amintit... Pe rand, clar, mi-au venit in minte toate, absolut toate motivele pentru care vreau sa fug, sa traiesc in alta parte. Mai luminoasa.
Eu nu mai cred in rahaturile alea cu evolutia societatii romanesti, vad doar involutia ei rapida si sigura.
Iar pe cei ce sustin vizibilitatea unei ameliorari si a unei civillizari ale Romaniei, ii banuiesc de obscuritatea confortabila a unei minti inguste rau...
~
O noua rasa se formeaza din natia asta, tot mai des constat asta, "smecheros carpatin" - o adunatura tot mai larga de NIMENI care stabilesc regulile jocului mocirlos in care Romanica se ineaca treptat, cu mici si ignorate zbateri si cu firave sughituri de normalitate, privind cu ochii impaienjeniti spre iluzia civilizatiilor ce ne-au intrecut de mult si care, periodic, ii mai dau cate un bobarnac ca sa vada daca n-a picat de pe harta...
Ne-am transformat intr-un popor de buruieni otravitoare si populam o natiune care nu mai da 2 bani sfrijiti pe omenie, pe respect si bun simt, pe ceea ce ar trebui sa fie (dar evident nu e pentru ca singura autoritate in Romania este anarhia dezlantuita) civilizat, curat, neintinat - si anume demnitatea (umana a) unui popor decent.
In schimb se promoveaza si supraliciteaza mitocanismul de un rar grotesc, insulitat la rang de lege, arta, normalitate...
~
Nu mai cred ca viitorul acestui popor va cunoaste vreodata culmi mai inalte decat al piciorul de broasca sau mai luminos decat o pestera pustie...
Sunt scarbita cum nu se poate mai amar de grosolaniile din jurul meu, zilnice, fie ele majore sau minore.
Smecherosul carpatin, aflat acum in plina ascensiune sociala, devine sufocant de prezent, este iritant de increzut si total lipsit de vreo consistenta morala.
Buruiana sociala s-a autoproclamat "rege" in grajdul lui si apoi a plecat sa cucereasca si lumea, beneficind, parca, de un soi de derogare divina in a-si improsca aroganta slinoasa in orice imprejurare a cotidianului.
Fie ca este vorba de soferul de autobuz care cunoaste o stare aidoma Nirvanei de fiecare data cand tranteste usa-n nas vreunui batranel stors de puteri in incercarea de a prinde autobuzul; fie ca e vorba de smecherul cu lanturi si pretentii snoabe doldora care mai are putin si te calca pe trecerea de pietoni ca nu ai avut inspiratia de a zbura, iar el a trebuit sa se compromita in halul asta oprind SUV-ul la picioarele tale umile de muritor de rand; si tot el te-njura larg cand se afla in pozitia de pieton desi nu ai schitat nici un gest de nervi cu toate ca isi taraie muntele de prostie pe zebra ca si cum ar parcurge cel mai sfant si anevoios pelerinaj spre suprema purificare....(despre ce purificare sa fie vorba intr-un tomberon de gunoi?!); fie ca e vorba de femeia de servici din hypermarketuri sau scoli (unde, apropo, rivalizeaza in tupeu si putere cu un terorist cu diploma) care, cand pune mana pe mop, se crede Lara Croft in plina glorie si care, cu neobrazat de mult tupeu, te someaza sa nu ii stai in cale sau bombane voit tare si nesimtit ca ti-ai permis sa-i amintesti politicos ca ai venit acolo pentru cumparaturi, sa lasi bani in magazin ca ea sa mai aiba loc de munca, nu ca sa o ocolesti...
Fie ca e vorba de frustratii de pe strada, niste imputiti.... Frustratul de maidan simte o placere aproape orgasmica si nu poate trai daca nu te agreseaza si haituie verbal si gretos pe strada. Lor in mod special le doresc din inima sa simta macar o data pe pielea lor sila si repulsia pe care ei o provoaca cu dementa placere, salivand mitocaneste sau ranjind porceste, ca o hiena flamanda in calduri...
Fie ca e vorba de unii sau de altii sau de atatia altii neprecizati aici din ratiuni de spatiu, atitudinea lor provoaca spasme firescului, da dureri de cap si reactii adverse de greata puternica si revolta.
~
Sa traiesti in Romania azi inseamna un lung sir de nervi, de nedreptati, de jigniri, de haituieli mitocanesti si de mult stres.
Nimeni nu reactioneaza, reactia sociala si civica a putrezit de la "atata" democratie si civilizatie, iar demnitatea cetateanului onest este, mai nou, un veritabil pres de sters noroiul...
~
Smecherosul carpatin, ignorant, prea liber si incult, frustrat si nefericit, ofticat, flamand de notorietate ieftina, el, face legea tot mai des, iti invadeaza traiul dorit armonios, linistea, NORMALITATEA, bravand ca un mascarici, sugand cu sete mitocanie si noroi, mergand senin si cretin mai departe ca un razboinic al jegului social...
Iar tu.... TU, normalul, tu trebuie sa te faci ca nu exista, sa fii ZEN in continuare, ti se spune senil sa-i accepti tacit si sa-i ocolesti caci "lor nu ai ce sa le ceri, atata pot..." (pe dracu!), sa iti reprimi furia indreptatita ca oricum nimanui nu-i pasa de ea..., tu trebuie sa fii senin ca o zi de primavara cand ei te improasca cu venin slinos, sa nu iti iesi din fire (nu de alta, dar poate te si omoara), sa alergi 10 ture de stadion ca sa-ti oxigenezi mintea, sa zambesti des si sa fii "serenity now", sa faci yoga si meditatii, sa practici relaxarea ca mod de viata si ca arma de supravietuire, incercand si visand la o viata in pace, cu mult mai simpla si mai plina de respect si liniste.
~
Si la un moment dat reusesti. Esti liber, fericit, te simti respectat, ai drepturi si obligatii la fel ca si ceilalti, iar ceilalti la fel ca tine, te scalzi in normalitatea ce iti e dulce hrana si totul este, iarasi, firesc si frumos.
Lipseste, insa, ceva...
Lipseste Romania.
Da... Dar nu-ti mai pasa deloc. Tu deja spui "home sweet home" altcuiva care a stiut sa te pretuiasca si ocroteasca cu respectul si omenia pe care orice om drept si bun le merita din plin...
.................................................................................

Zuzu on high heels [ a.k.a. Stiletto.ro ]

Sunt foarte bucuroasa ca micul meu blog roz a aterizat pe Stiletto.ro.
Dovada AICI.
~~~
Am rasfoit si eu putin site-ul si promit sa revin mai des.
Mi-a placut articolul despre vestimentatia si stilul femeii capricorn. AICI.
Ma regasesc in descriere si imi place. Plus ca o ador pe Sienna Miller.
~~~
Mi-a mai atras atentia Angela Gheorghiu, o romanca intr-adevar de succes si cu o voce pe masura. O diva in adevaratul sens al cuvantului. AICI.
~~~
Atat deocamdata. Stay tuned, revin curand.
Sa aveti o saptamana frumoasa si insorita!
Zuzzz
................................................................

Please meet Anna, the powerful, mind blowing dream maker...!! (hihihi)

E Vineri si e frig. Abia astept sa merg acasa, sa ma afund in spuma unei bai fierbinti mirosind a lemn de santal(my favourite aroma!!!), sa ma pregatesc de weekend. Sa imi clatesc mintea...
Azi vin niste dragi prieteni greci din Tulcea, familie prin extensie. Pentru oameni ca ei ma pot transforma oricand in gazda full time job pentru ca imi umplu sufletul cu zambete si bucurie. Mi se pare un privilegiu sa-ti poti mari artificial familia cu oameni frumosi si diferiti si sa-i simti mereu aproape desi nu exista o legatura de sange sau vreo hartie pe post de liant...
Maine va fi o zi ciudata si plina, ca orice alta zi in care te reunesti cu altii ca sa-i pomenesti, rememorezi si onorezi cu amintirea pe cei ce parasesc lumea asta cand te astepti mai putin... Dar va fi frumos, pentru ca de acolo de unde e se va bucura sa ne vada laolalta punand-o iar pe ea in centrul atentiei.
~~~
Azi mi-am baut cafeaua impreuna cu Amintirile Inei si m-am amuzat copios, iar apoi am inceput sa-mi fac schite in minte pentru Leapsa Irinei careia ii voi da curs in cele ce urmeaza.
~~~
Exercitiile de imaginatie (aka LEAPSA) imi par binevenite intr-o zi ca cea de "aproape weekend", pe o vreme neprietenoasa cand cea mai ademenitoare ocupatie ramane visarea.
So, here we are...
~~~
*** Ce îti place sa faci atât de mult încât ai plati pentru asta?
- Sa conduc o revista de succes, sa calatoresc mult, sa cunosc oameni interesanti si sa scriu despre asta; sa-mi pot iubi meseria zi de zi multi ani de acum incolo.

***Daca ai afla azi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face începând de mâine?
- As iubi mai mult, as ierta mai des, as accepta cu seninatate...

***Daca ai câstiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?
- Da, insa ar exista mici schimbari, noi directii, noi idei...
Si o (mult mai repede achizitionata) casa de vacanta in Grecia.

***Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, în cel mai important ziar din tara?
- "Please meet Anna, the powerful, mind blowing dream maker...", femeia care la doar 40 de ani conduce una dintre cele mai celebre reviste din lume, autoarea best-sellerului "...", mama micutei Katerina, o femeie mereu indragostita de viata, o preaiubita sotie, o vesnic calatoare prin lume, neobosita in a visa si a-si indeplini visele...

***Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerera?
- Era indragostita de viata, a visat cu ochii deschisi timp de 93 de ani, un prieten pe viata, un om care iubea dreptatea si libertatea, o panselutsa delicata...

***Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
- "Nu sunt aici, asa ca ridica-ti privirea spre cer si zambeste-mi..."

***Când erai mica ce le raspundeai celor mari la întrebarea: Tu ce vrei sa te faci când vei fi mare?
- Nu-mi amintesc exact ordinea dorintelor si acuratetea lor, insa am parcurs cateva etape, gen "detectiv particular"(pe cand eram fan Dosarele X), "prezentatoare de stiri", "antrenoare de patinaj artistic"(cand devoram competitiile de gen), "avocata" ...

***Ce ai face, daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
- As sustine un concert impreuna cu London Symphony Orchestra si apoi as fi coplesita de aplauze si cronici pozitive..., magulita ca dupa atatia ani de studiu si dedicare am cunoscut un asemenea succes...

***Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
- Maine vine buni de la NY si vrea sa iesiti la o cafea ca saptamana viitoare pleaca la Londra cu treaba... :-))

***Daca ai putea acum sa te proiectezi în viitor, în ultima zi a vietii tale si sa îti iei un interviu, care sunt alea 3 întrebari pe care ti le-ai adresa?
- Asa o aparitie tonica la 93 de ani, inca mai faceti jogging in fiecare zi?
- Care este secretul unei neincetate si pline de pasiune indragostiri ce dureaza de mai bine de 70 de ani...?
- Ce sentiment va incearca atunci cand nepotii dvs declara ca sunteti cea mai grozava bunica din lume?
~~~
Okay, leapsa asta really made my day!
Visul e cea mai frumoasa scuza pentru dezbracarea de modestie si demararea implinirii dorintelor!
Va pup, sa aveti a bright happy weekend!!
Leapsa merge mai departe la Mikidos, Anda, Ina(nu stiu daca ii surade ideea, but still, pleaaaaase Ina!!) si oricui mai doreste sa se joace imaginatia si visele sale. :-)

.................................................................

O preafrumoasa carte...

...Am inceput-o sovaitor, indoielniceste...
O carte cu un titlu necomercial de simplu, dar greoi de lung a carei capitole au, fiecare, cate 3 nume...
Bun, cat de grozava poate fi?!
Am pornit usor prin itinerarul dintre coperti...
Italia, prima destinatie. Un capitol ce reda savoarea cunoscuta de istorie a vechii capitale de imperiu. Pizza, paste, inghetata. Multa inghetata, multa mozzarela, paste multe...
Citesti si simti miros de busuioc, te gadila aroma pregnanta a branzeturilor fine, senzatia dulce si racoritoare aidoma inghetatei ti se topeste pe buze...
Incepi sa patrunzi in atmosfera, o cunosti pe Liz.
Ba nu, deja o iubesti! Te identifici cu ea, topindu-ti existenta in eprubeta redescoperirii unei comori pitite...
Ii admiri curajul, te delectezi cu experientele ei de "la vita e bella" si esti partasa pas cu pas la strangerea celor 12 kilograme in plus...
Te urci pe cantar, oare te-ai ingrasat si tu de la atata pizza prin paginile cartii?
Nu.
Deja ti-e dor de Italia, ai emotii, ce va urma? Va fi la fel de savuros?
India...
Meditatie, armonie, seninatate, pace...
Si o americanca.
Peripetii, zambete, testari, invataminte.
Patrunzi in universul lucrurilor simple cu pietatea cuvenita unui templu...
O bucurie sincera, spontana, inlacrimata.
Plangi. Plangi pentru ca e emotionant si adevarat. Si pentru ca intelegi.
Si stii...
Te inunda o stare de suprema eliberare, de iubire infinita, incredere si pace.
Ca si cum ai asista la o minune. A ta.
India ramane in urma.
Bali, Indonezia. Surpriza.
Inedit, senin, plin de pasiune.
Leacuri babesti, scoala vietii, un vraci.
O mare iubire.
Caritate, lectii de viata, detasare.
Cheia spre paradis. Sufletul incununat de flori...
Libertate. Dragoste. Savoare.
~~~
O carte mai mult decat grozava, o carte ca un undelemn pentru suflet.
O carte care m-a purtat intr-o splendida calatorie a redescoperirii sinelui.
Am ras si am plans citind-o.
Am invatat si am acceptat.
Am inceput sa cred.
Mi-a servit drept manual in multe privinte. Am citit-o in cel mai potrivit moment al vietii mele.
Mi-a dat incredere si speranta si multa, incredibil de multa liniste...
M-a invatat ce inseamna un "suflet pereche"["Lumea crede ca sufletul pereche este cineva cu care te potrivesti la fix, toti doresc sa fie asa. Dar sufletul pereche este o oglinda, e ala care-ti arata toate chestiile care te trag inapoi, ala care iti atrage atentia asupra ta insati, ca tu sa-ti poti schimba viata. Probabil ca un suflet pereche adevarat e cea mai importanta persoana pe care ti-e dat sa o intalnesti in viata, pentru ca iti darama toate prejudecatile si te obliga sa te trezesti. ... Dupa care pleaca"... "-...Dar il iubesc. - Foarte bine, iubeste-l. -Dar mi-e dor de el. -Foarte bine, sa-ti fie. Transmite-i dragoste si lumina de fiecare data cand te gandesti la el, dupa care, gata!..."//]. Eram in tren, Transilvania, Romania, august...o zi superba. Citeam si incuviintam, iar lacrimi imi sarutau obrajii...
M-a trecut un fior. Un amestec intre dulce si amar... Un sentiment ca un ghem de jeleuri colorate, pe cat de devastatoar, pe atat de calm...
Si un dor urias, fara margini, asurzitor...
Am mai invatat sa diferentiez rugaciunea de meditatie, sa pun pret pe golirea mintii de reziduri...
Sa ma las purtata de emotii si de simturi intr-o mare de lumina, ca o delicata floare de lotus, un cerc intreg, complet, complex...
~~~
"Mananca, roaga-te, iubeste" - o lume inchisa intre 2 coperti, o colectie extraordinara de emotii, trairi, ganduri si dorinte...
O carte stralucitoare ca un smarald in bataia soarelui,
o carte unica, despre o viata...
..........................................................................

Pastel

LATER EDIT : Nu vreau sa mai consum culori pe blog pentru revolta, ironie sau indignare, insa TOTUSI... :-)))))))))))))))
Cum sa cauti pe Google "Prietena fuge in Grecia"?!
Si sa mai si ajungi la mine pe blog...
Mein Gott, speechless.... :-PPPPP

















Imi place reinventarea. In timp ce imi reinventez blogul, micul meu loc de joaca, imi reinventez propria viata si realitate.
Ador reinventarea. Anul Nou, 1 ianuarie, mi se pare, de exemplu, unul dintre cele mai potrivite momente de reinventare.
Pui punct. Salvezi frumosul, esentialul, "de-ne-uitatul"....
Tragi linie si o iei de la capat.
Ne-am putea reinventa zilnic, traindu-ne fiecare zi nu ca pe ultima, cum unii cred ca realizeaza "carpe diem-ul", ci ca pe prima. Prima zi din aceasta viata. Frumoasa reinventare, zilnica si dis de dimineata.
Reinventarea, ca si concept, presupune prospetime, o noua savoare, intinrerire. Experienta acumulata si intelept folosita.
Pentru mine aerul reinventarii s-a simtit pregnant si rece, tonic ca un strop de apa proaspata de izvor, odata cu inceperea celui de-al 25-lea an ce-mi tine companie. Apoi, ne-am reinventat impreuna odata cu Anul Nou si am mai simtit o data prospetimea unei stari de bucurie nemarginite, a lucrurilor visate si-mplinite. Savoarea unei noi linisti senine, a toate impaciuitoare.
~
Cam pe atunci cand mi-am smotocit blogul prima data si l-am inchis-deschis-si-pus-un-lacat, cam de pe atunci a inceput sa ticaie ceasul reinventarii... Cand ticaia puternic, in capul meu vuia o voce sobra si precisa.
"Vreau sa-mi consum energia pe tot ceea ce ma face fericita si imi place, nu pe toate gunoaiele ce nu merita sa se ingrase cu atentia si energia mea,spre a se prolifera in voie...."
Asadar, imi doresc renuntarea la revolta, indreptatita, insa lacoma de energie pozitiva, renuntarea la a ma canaliza pe tot ceea ce e rau, cu toate derivatele lui.
Iar ca sa renunt la asta, ma voi lipsi, experimental macar, de toate sursele de negativ de care, surprinzator, sunt atat de legato-dependenta. Jurnalele de stiri. Politica. Ideea de criza si pandemia generata de ea. Gandurile ce consuma, ganduri suspicioase, paranoide, distrugatoare...
Ce frumos spunea Octavian Paler - "Trăim cu frenezie o flecăreală continuă, mulţumiţi că avem ce bârfi, fără să ne pese că ţara în care locuim ar putea fi părăsită de istorie."
~
Stiu ce vreau, nu stiu ce va iesi.
Cert este ca, pana cand universul (meu) va arata aidoma viselor mele, il voi colora atat cat e nevoie pentru a-i oferi sansa sa devina real, micul, dar cuprinzatorul meu paradis ce tin mortis sa cred ca exista si e doar o chestiune de timp pana se va materializa in basm adevarat.

.....................................................................

Blogul se reinventeaza. Stay tuned!!!

........................................................................

Happy New Year !!!

La Multi Ani, dragii mei!!!
V-am facut si prajitura, ati vazut? :-)
A fost ziua mea pe 31 si asa se cade, sa servesti musafirii cu ceva bun :-)
(Pentru curiosi: Brownie cu sos de caramel si inghetata de vanilie. In afara de inghetata, I made them! From scratch!!!!)
........
Mi-a fost dor de blog si de voi.
Ma uitam la Lucian pe blog mai devreme... incep sa devin invidioasa pe ce audienta are el :-)))
Mi-a placut foarte mult si postul de sfarsit de an al Oanei, "O sa fie pace, o sa fie maine...".
Mi-a placut enorm titlul, cu o atat de mare incarcatura...Foarte, foarte frumos!!
Oana este un om extrem de drag mie de la care am invatat foarte mult si de la care continuu sa invat mereu ceva frumos. Are un curaj nebun, de admirat ca a facut din meseria ei o pasiune atat de puternica. La Multi Ani, Oana si sa vii cu bine acasa din tot tumultul ala din Fasia Gaza!
.......
Imi doresc ca anul 2009 sa fie un an frumos, sa fie pentru toti "anul ala" in sensul cel mai pozitiv cu putinta (Anda stie ce zic :-) )
Am tot incercat zilele astea o retrospectiva a lui 2008 insa nu are sens, prezentul conteaza si viitorul...
Sunt foarte binedispusa, sunt fericita ca am petrecut frumos New Year's Eve (si ziua mea inclusa), cu prietenii mei dragi, cu ei ma simt ca intr-o cozy family, fie ca uneori ne contram, fie ca uneori nu ne auzim cu saptamanile, sunt precum stelele, nu le vezi mereu, insa stii ca sunt acolo...
Ca in fiecare an de ziua mea, ma bucur mult cand primesc mesaje de la oameni dragi.
Ina a fost prima :-) Thank you, darling!!
Surpriza a venit spre seara cand am facut blink, blink din ochisori de uimire!
M-am bucurat mult ca indepartatul meu "my joy, my love, my life" s-a strecurat in inima mea cu o frumoasa urare. I-am facut loc, l-am poftit inauntru...
........
2008 a fost un an urat, in mare... Confuz, morcovit, fad. Cetos si ingreunat, trist pe alocuri... Am pierdut cativa oameni extrem de dragi, ultimul chiar in ziua de Craciun... Insa sunt oameni pe care o sa-i iubesc enorm si neschimbat chiar daca acum sunt intr-o alta forma si nu ii mai pot vedea.
2008 a fost anul testelor, un an in care in urma unor experiente si unor situatii limita, am decis sa imi urmez de acum incolo drumul fara sa ma mai mint pe mine, facand doar lucruri care imi aduc bucurie in primul rand mie... Caci un om egoist e mai de pret decat unul nefericit...
2008 sper ca a fost un an singular in agitatia si apatia lui, iar 2009 va fi un an cu mult mai vesel si mai prosper din punct de vedere al realizarilor de suflet.
.......
Nu am un sac de rezolutii pt 2009.
Il las sa se desfasoare lin sub ochii mei, sub auspiciul lui "let it be, let it come, let it flow"...
Imi doresc multe lucruri, insa nu am sa ma agatz de ele, fie ele marunte sau nu...
Le las sa vina spre mine si sa ma bucur de ele. Stiu ca asa va fi....
......
La Multi Ani and a Happy, happy, very Happy New Year!!!!!
2009, welcome!!!!!!!!!

.......................................................................................................................

UGG, sloganuri, eco trenduri...

= Noul slogan CFR : Nu ne grabim! =
Nu stiu daca CFR avea pana acum vreun slogan, dar acum sigur are unul care i se potriveste "manusa".
Sub egida unui slow motion natural, "Nu ne grabim" cu detaliatul "nu ne grabim DELOC" pare a fi cea mai buna caracterizare a cailor ferate romane.
Am putea exploata turistic noua tendinta, am putea chiar sa devenim cunoscuti pe plan mondial... Ce ziceti?
Imi si imaginez franturi din jurnalele de stiri sau din sectiunile turistice ale ziarelor care au facut inconjurul lumii...
"...Romania, tara lui Dracula, tara in care ursii umbla nestingheriti pe strazi, este de asemenea si tara unde trenurile nu se grabesc niciodata. Ba dimpotriva...
Curentul provine probabil, sustin surse locale, de la carcaterul molcom al ardelenilor care au molipsit intreaga tara. In Romania fiecare calatorie cu trenul seamana cu unduirea nostalgica a Orient Expersului, totul la preturi mult mai rezonabile. Ba chiar s-au inventat calatoriile cu trenul in scopuri educative. Viteza de deplasare a trenurilor este atat de redusa, incat in doar cateva ore se pot studia lejer flora si fauna zonei, iar dupa caz chiar tipurile de sol sau vechimea deseurilor de plastic aruncate la tot pasul. Un aspect inedit este faptul ca localnicii au protestat vehement, chiar, la initiativa autoritatilor de a introduce liniile de mare viteza, TGV. Turismul datorita acestei ciudatenii pentru occidentalii tot mai grabiti a cunoscut un asemene avant incat Romania rivalizeaza acum la vizitatori anuali cu Grecia sau Turcia...
Pe final avem si marturia unui englez stabilit de cativa ani aici si, indraznim noi sa zicem, destul de integrat in mentalitatea locala: Oh, this is utterly fantastic! It is really awsome! Vreau sa spun, de ex., de ce sa faci Brasov Constanta cu un tren tip TGV in 2 ore cand aceeasi calatorie o poti face in 9!!!!!!!!!!! ore, timp in care te delectezi cu peisajul mioritic de o rara splendoare...Imi place foarte mult in Romania!! Sotia mea este, insa, foarte contrariata cum eu parcurg doar 400 km in 9 ore in timp ce ea face 9 ore de la Londra la New York...!! "
Well, draga John, si NOI !!!!!
Vedeti voi, in lumea asta si luxul si prostia se platesc scump! :-))).
................................

= Ce ti-e si cu oamenii astia... =
Niste nerecunoscatori, zau...
Am citit in doar cateva zile deja prea multe articole negative la adresa simpaticelor UGG.... Cica UGG e forma scurta de la uggly... now, come on!!!!!
Cand Cameron ne asasina cu cizmelele alea purtate aproape la orice outfit, auzeam ca era mega trendy desi pana una alta niste botosi sunt, nu pantofi unicat Jimmy Choo sau Louboutin...
Adica acum cand au aparut si la noi, cu vreo 3 ani intarziere fata de dezmatul trendului din US (mi-e oricum greu sa inteleg de ce naiba nu au realizat mai rapid replici, ca oricum si la noi replici gasesti, copii fidele sau nu, UGG Australia - originalele nu sunt nicaieri, poate doar pitite pe la magazinele fantoma cu marfa ce e suspectata a fi furata si acolo aduc eventual 2-3 perechi), acum cica sunt urate si de neimaginat....
Ah, omul....ce creatura vesnic nemultumita, zau asa...!!!! :-PPP
..........................

= In alta ordine de idei, sunt nelamurita lately... =
Nu inteleg de ce vad eu prin reviste vedete trendy-flendy(ca barbatii in UGG, de exemplu) care tin tzantzos si strident in mana pungi de plastic ...
Pai nu e eco, mai "mami", se poate?!
Ntz, ntz, ntz, asa ceva...
Ce ne-ati inoculat tot voi, cu ce ne asasinati in ultimii ani?
Ati ghicit, cu eco trenduri....
Soooo wrong, my dear Watson... Wrong, wrong, wrong!!!!!!
..............................................................