Dupa aproape un an...

    

Inspiratie la stransoarea dintre usi…, oare poate exista asa ceva?
Ce mai contemplativa stare, care apoi ma indeamna sa imi mai astern din ganduri pe cate un ecran, ma izbeste cand am altceva f important si urgent de facut.
De regula, tot de produs ceva in scris.
Vorba `ceea, parul se schimba, naravul ba.

Ma aflu, in sfarsit, in acel moment al vietii cand sunt foarte entuziasmata si fericita pentru ceea ce fac si pentru viata, in general. Dar tot nu mi-am rezolvat relatia “love-hate” cu procrastinarea…

Iubesc orasul asta, unde aproape ca nu-mi vine a crede ca traiesc de aproape un an imediat..
Va trebui sa sarbatoresc pe masura!

Iubesc toamna asta si vremea londoneza, iar propozitia asta probabil s-a scris singura, pentru ca pare incredibil ca am ajuns sa affirm asa ceva taman eu! E deja frig, dar simt atmosfera atat de clara, iar dimineata devrme, cand ies pe strada si e senin, iar soarele imi imbratiseaza chipul, simt ca pot cuceri lumea intreaga! Si am de gand! Doar ca mai am niste etape de parcurs, hehe.

Sa revin, spuneam ca iubesc Londra, iar schimbarilor din ultimul an le datorez tot ce simt acum, toate visele si planurile si starea de bine si de multumire, de libertate deplina in care ma scald aproape zilnic. Si niciodata nu o sa uit ca universul mi-a trimis oameni in viata asta datorita carora am reusit!
Experienta mea cu monstrul asta urban, incarcat de istorie si cuceritor si coplesitor totodata este una idilica. Realizez asta si nu pot decat sa ma bucur o data in plus pentru ce traiesc, cum, unde…
Londra e un nucleu fierbinte de civilizatie, istorie, cultura, diversitate, sanse si optiuni, din toate felurile si pentru toate gusturile si in orice sfera sau domeniu de interes.
Odata ce ajungi sa indragesti orasul asta, sa te simtit liber si mai viu ca niciodata, il vei iubi mereu, chiar si atunci cand il vei uri cu spume. 

Niciodata pana acum nu mi s-a parut ca timpul zboara mai repede ca aici. Nu credeam ca o sa stiu exact ce fac la anu pe 3 ianuarie, de ex, dar nu stiu exact ce fac weekendul asta sau de Craciun…
Ca dimineata la metrou, in timpul zilnicului sfarsit de lume, cand pierzi trenuri pentru ca sunt prea pline si cand masa compacta de oameni inaintand organizat e impresionanta, voi ajunge sa fiu nu numai detasata si resemnata, dar si calma si fericita.

In fiecare zi simt un strop in plus de bucurie, multumire, recunostinta si implinire cand realizez ca am sansa sa trec zilnic prin locuri pentru care milioane de oameni platesc bani multi pentru a le vizita, uneori o singura data in viata…
In acelasi timp, nu m-am grabit sa ii descopar si vizitez toate atractiile si secretele, pentru ca mi-am dorit mereu sa pot sa descopar treptat locul unde traiesc si sa nu inceteze niciodata sa ma surprinda si cucereasca.

Simt magie si energie vie in locul asta chiar si cand mi se intampla sa fiu trista sau sa ma simt foarte singura, deci poate nu din cale afara de fericita, desi singuratatea in locul asta a capatat pentru mine total alte valente decat in trecut... Toti avem momentele noastre albastrui-verzui si movulii…

Am cunoscut niste oameni extraordinari aici; am aflat si inteles cat de mult inseamna sa faci o impresie buna si sa fii recomandat prin viu grai sau in scris altcuiva, iar asta sa valoreze la fel de mult ca un cv grozav. In acelasi timp, si surprinzator pentru mine, tot aici mi-am revazut multi prieteni dragi, din multe colturi ale lumii, dar am si cunoscut mai multi oameni speciali si frumosi de acasa, fata de cand traiam acolo…

Cand in aer (si de fapt prin toate ungherele, rafturile, strazile si ecranele) deja miroase a Craciun, in timp ce ma pregatesc sa-mi fac bilantul primului an aici, lista de planuri si vise, nu pot decat sa-mi doresc ca experienta asta sa continue cel putin la fel de bine ca acum, sa fiu cel putin la fel de fericita ca acum, sa cresc si evoluez atat professional, cat si spiritual si niciodata sa nu incetez sa visez cu ochii deschisi la viata si viitorul pe care mi-l doresc.