Ceea ce imi aminteste de ...

o faza absolut fenomenala de asta vara.

O prietena merge la banca. Card defect, nu poate scoate bani cu el de la nici un bancomat. Sa rezolve cineva problema. ca ea, client JURIDIC, are nevoie de card neaparat.
Duduita de la banca il ia, se uita, mai tasteaza, mai intreaba si in final declara: pai da, zice, e vina dumneavoastra, il folositi prea des. (say WHAAAAAT?!)
La care prietena mea: SA MORI TU! ia, zice, vreau sa vorbesc cu superiorul tau. ACUM.
Aia, din colt in colt... in final il aduce pe superior.
Prietena mea calma ii zice lu ala ca a inteles ca e vina ei ca nu merge cardul, ca deci invarte prea multi bani ca si client juridic prin banca cu pricina...
Drept pentru care vrea FIX in momentul ala sa isi inchida conturile! Si asa a facut.

O sa gaseasca alta banca fericita sa-i tina banii firmei.
Si ca poate asa invata si banca sa-si selecteze si educe angajatii, ca nu orice porumbita scoasa pe gura zboara ....

Absolut genial.

Efectele nefaste ale globalizarii...

La Londra, in Bavarian Village din Winter Wonderland, vanzatorii erau romani.
Pam-pam.
Merg cu doua prietene, doua vorbeam si romana, una nu, oricum vorbeam intre noi in engleza. Una din prietenele mele comanda. Ala ne intreaba si pe noi. Zicem ca inca nu stim. Sta si insista. Ca ce vrem, pai sa spunem si noi. Nu stiiiiiiiiiiiiiiiim inca, zic. Pai, zice, uita-ti va pe meniul de pe perete, ca sunt numai 4 variante. Sa mori tu...
Ii aduce in final comanda prietenei mele. Ea ceruse bratwurst spicy. Si comenteaza, in romana, ca nu ne hotaram si noi draga, mai la olalta, ce pana lui, atat drum tre sa faca... ( in vreo 5-6 mp, unde mai sunt vreo 4 vanzatori, cam cat drum bati intre comenzi?!)
Prietena mea ii multumeste in romana, zambind, moment in care se inmoaie smecherul... aaa, ca aaa de unde sunteti.... ranjind...ca vai, ca am vazut ca nu a injurat, ca de regula le injura pe astea de nu sunt hotarate haha...
Comand si eu, cer la fel ca prietena mea. Ala zice ca de ce nu iau mai bine spicy bratwurst, ca e mai bun...
Pai, zic, asta a cerut si ea.
Ah, al ei e simplu, zice senin.
Misto, mai istetule, i-ai dat altceva decat a comandat pe banii ei! Pai ia sa vedem, nu mai bine iti vezi tu de treburile tale, adica de servit clientul?!
De cand pana cand ma "aliniezi" tu sa comand impreuna cu cel de langa mine impreuna, ca ti-e tie lene?! De ce mai insisti, facand pe breazul, in loc sa servesti clientul in timpul asta si eu sa ma decid, de exemplu, daca chiar vreau sau nu ceva? De ceeeeeeee iti trece prin cap sa te apuci sa injuri arogant clientul caruia probabil, pe buna dreptate, i se rupe de organizarea ta si de cum te-ar menaja pe tine, bietul, cand oricum orice ar comanda e fix in spatele tau, la maxim 1 m, nu trebuie sa mergi sa tai un porc acum fix pentru asta... Tu numai servesti. Si nici asta nu esti in stare sa faci asa cum trebuie.
Romanisme. De care mi-e sila.

Voi ce faceti de Sarbatori, ce planuri aveti?
Si ce va doriti anul asta de Craciun?
........................................................................

:-)

Heart-melting ad :-)

Dupa aproape un an...

    

Inspiratie la stransoarea dintre usi…, oare poate exista asa ceva?
Ce mai contemplativa stare, care apoi ma indeamna sa imi mai astern din ganduri pe cate un ecran, ma izbeste cand am altceva f important si urgent de facut.
De regula, tot de produs ceva in scris.
Vorba `ceea, parul se schimba, naravul ba.

Ma aflu, in sfarsit, in acel moment al vietii cand sunt foarte entuziasmata si fericita pentru ceea ce fac si pentru viata, in general. Dar tot nu mi-am rezolvat relatia “love-hate” cu procrastinarea…

Iubesc orasul asta, unde aproape ca nu-mi vine a crede ca traiesc de aproape un an imediat..
Va trebui sa sarbatoresc pe masura!

Iubesc toamna asta si vremea londoneza, iar propozitia asta probabil s-a scris singura, pentru ca pare incredibil ca am ajuns sa affirm asa ceva taman eu! E deja frig, dar simt atmosfera atat de clara, iar dimineata devrme, cand ies pe strada si e senin, iar soarele imi imbratiseaza chipul, simt ca pot cuceri lumea intreaga! Si am de gand! Doar ca mai am niste etape de parcurs, hehe.

Sa revin, spuneam ca iubesc Londra, iar schimbarilor din ultimul an le datorez tot ce simt acum, toate visele si planurile si starea de bine si de multumire, de libertate deplina in care ma scald aproape zilnic. Si niciodata nu o sa uit ca universul mi-a trimis oameni in viata asta datorita carora am reusit!
Experienta mea cu monstrul asta urban, incarcat de istorie si cuceritor si coplesitor totodata este una idilica. Realizez asta si nu pot decat sa ma bucur o data in plus pentru ce traiesc, cum, unde…
Londra e un nucleu fierbinte de civilizatie, istorie, cultura, diversitate, sanse si optiuni, din toate felurile si pentru toate gusturile si in orice sfera sau domeniu de interes.
Odata ce ajungi sa indragesti orasul asta, sa te simtit liber si mai viu ca niciodata, il vei iubi mereu, chiar si atunci cand il vei uri cu spume. 

Niciodata pana acum nu mi s-a parut ca timpul zboara mai repede ca aici. Nu credeam ca o sa stiu exact ce fac la anu pe 3 ianuarie, de ex, dar nu stiu exact ce fac weekendul asta sau de Craciun…
Ca dimineata la metrou, in timpul zilnicului sfarsit de lume, cand pierzi trenuri pentru ca sunt prea pline si cand masa compacta de oameni inaintand organizat e impresionanta, voi ajunge sa fiu nu numai detasata si resemnata, dar si calma si fericita.

In fiecare zi simt un strop in plus de bucurie, multumire, recunostinta si implinire cand realizez ca am sansa sa trec zilnic prin locuri pentru care milioane de oameni platesc bani multi pentru a le vizita, uneori o singura data in viata…
In acelasi timp, nu m-am grabit sa ii descopar si vizitez toate atractiile si secretele, pentru ca mi-am dorit mereu sa pot sa descopar treptat locul unde traiesc si sa nu inceteze niciodata sa ma surprinda si cucereasca.

Simt magie si energie vie in locul asta chiar si cand mi se intampla sa fiu trista sau sa ma simt foarte singura, deci poate nu din cale afara de fericita, desi singuratatea in locul asta a capatat pentru mine total alte valente decat in trecut... Toti avem momentele noastre albastrui-verzui si movulii…

Am cunoscut niste oameni extraordinari aici; am aflat si inteles cat de mult inseamna sa faci o impresie buna si sa fii recomandat prin viu grai sau in scris altcuiva, iar asta sa valoreze la fel de mult ca un cv grozav. In acelasi timp, si surprinzator pentru mine, tot aici mi-am revazut multi prieteni dragi, din multe colturi ale lumii, dar am si cunoscut mai multi oameni speciali si frumosi de acasa, fata de cand traiam acolo…

Cand in aer (si de fapt prin toate ungherele, rafturile, strazile si ecranele) deja miroase a Craciun, in timp ce ma pregatesc sa-mi fac bilantul primului an aici, lista de planuri si vise, nu pot decat sa-mi doresc ca experienta asta sa continue cel putin la fel de bine ca acum, sa fiu cel putin la fel de fericita ca acum, sa cresc si evoluez atat professional, cat si spiritual si niciodata sa nu incetez sa visez cu ochii deschisi la viata si viitorul pe care mi-l doresc.

Momente

Toamna pe deal

O frumoasa zi de toamna sub cerul liber...