Ca să începeți bine săptămâna

O painica proaspata si calda, chiar de mine plamadita.
(Ok, zilele trecute, insa acum am apucat sa vi-o arat si voua)
Foaaaaaaarte gustoasa, dar sa stiti ca eu am mancat doar o bucatica, iar in rest am tot impartit la prieteni (ca sa ma laud, desigur :))) ) si am primit numai urale si interjectii gen "mmmmmm", aaaaaaaah, cat de buna e", "ioooooooi", mda, din astea si nu, nu va ganditi, e vb doar despre reactia dupa ce au gustat din minunata margareta delicioasa si aurie, nimic altceva.
Ah, desigur, reteta ii apartine gurului meu culinar, Mazi.
Ah, apropo, care Mazi este din martie, yeyyyy!!!, redactor sef Good Food.
Care va sa zica, se poate sa "pot" si un post scurt si la obiect, dar, zau asa, nu au mai mult farmec posturile lungi si pline de "substanta", unde bat campii cu gratie? :)
Eh, zic si eu...
Sa aveti un inceput frumos de saptamana. Eu voi avea, cred, o saptamana usoara si astept primavara asta ODATA!!!!
...............................................

Cocktail din palavre, înghețată și facebook

Buna seara, buna seara!
Ce faceti vineri seara?
Pe unde mai iesiti, pe unde mai umblati? Cum va mai ascundeti de iarna asta incapatanata?


Eu, azi, ca in cele mai multe zile de vineri ale mele, am savurat o dimineata luuuuunga, cu o cafea buuuuuna cu aroma de vanilie si hazelnut, m-am pisicit de pe o canapea pe alta, am rasfoit reviste si am cascat gura la tv. Pentru ca avem un prieten olandez in vizita si pentru ca oricum aveam ceva de rezolvat in Sf.Gheorghe, am plecat inainte de pranz pana intr-acolo. Oraselul mic si mort, dupa gustul meu, liniste si aer de comuna, insa cu o cofetarie absolut dementiala, chiar vizavi de magazinul lor universal in centru, unde totul e proaspat si bun, prajiturile au un aer de "la bunica acasa", iar inghetata lor produsa acolo are cea mai elastica si cremoasa consistenta din cate sortimente romanesti de inghetata am testat ever!! Ca sa nu mai zic ce ieftin e!
Am platit 45 ron pentru 2 eclere si un cremsnit (eu am servit ecler, daca erati curiosi), o apa plata si o cafea si 1 KG de inghetata asortata(pentru acasa).
Ei, merita o plimbare la Sf.Gheorghe pentru asa un rasfat, nu-i asa?
Mai ales intr-o zi ploioasa si fff friguroasa.
~~~
In alta ordine de idei, pentru ca asa sunt gandurile si ideile mele, alandala si mereu pe fuga si uit ce vreau sa scriu, pierd idei, schimb subiectul, azi iar mi-am vazut tara prin ochii occidentalului rafinat si trait intr-una din cele mai stabile dpdv social, curate si libere tari din Europa, Olanda.
Si nu a fost placut. Omul, deja a nu stiu cata oara in Romania, nu a comentat niciodata nimic f vehement (si nici nu avea cum si de ce) sau cel mult spune ca nu observa imbunatatiri, vede numai banci peste tot, observa mizeria si gropile si degradarea, ba eu cred ca am fost mai vocala si mai indignata si de drumul absolut jegos si hurducait, de-mi venea sa o iau pe jos inapoi acasa, si de mizerie, si de starea deplorabila, in general, in care se afla efectiv orice sector al vietii si al societatii din Romania...Insa e trist, e trist pentru mine adica, pentru ca inca locuiesc aici desi ma simt cumva hartuita vizual (si nu numai) de tot ce ma inconjoara si e peticit, scorojit, ruginit, rupt, crapat, murdar, prafuit, invechit, iar daca nu, e ostentativ, vulgar, sclipitor de kitsch...
Oricum, am fost moderata spre linistita in comentarii, pentru ca am decis ca asta e, nu e vina mea ca tara asta arata asa, nu-mi cer eu scuze, prin simpla mentionare a nemultumirilor mele, pt aceste lucruri si nici nu vreau sa las impresia ca ma "lepad" de locurile mele natale, ca sa dau bine in ochii occidentalului obisnuit cu un total alt nivel de trai.
Ma dor oricum extrem de multe lucruri(sau, mai corect, le resimt ca pe niste dureri) de aici, ma revolta, ma chinuie, ma intriga, ma dispera, pana ajung sa ma lase rece si scarbita, pentru a mai incerca sa gasesc justificari sau intariri ale starii de fapt...
~~~
De cate ori merg cu masina, imi rezerv cateva momente de meditatie, de introspectie, mereu exista niste pauze de conversatie in care ma pot afunda cu nasul in geam si sa privesc inert in zare...
Si ma gandeam azi ca niciodata nu am fost la Timisoara, desi se zice ca e asa un oras frumos ce merita vizitat. Insa eu nu vreau si nici nu concep, deci nu merg daca nu e obligatoriu, 10-12 ore cu trenul sau cu masina ca sa parcurg 3-4 sute de km...
Merg rar la Constanta(unde nu-mi place orasul, iar la Marea Neagra am fost doar de 2 ori in toata viata mea, in noiembrie :))),as merge, insa, cu drag, pentru prietenii de acolo), pentru ca turbez la gandul de a pierde o intreaga zi in tren, iubesc calatoriile cu avionul, dar detest mereu drumurile pana si de la aeroport, care de cele mai multe ori dureaza mai mult decat check-inul si zborul propriu-zis. (well, da, si asta numai pt ca inca nu am fost in Brazilia, New-York sau Australia, desigur)
~~~
Si in alta si ultima(cred) ordine de idei pe ziua de azi, tot azi in masina se dezbatea intens la Europa FM despre retelele de socializare de pe internet.
Si, dupa 5 min, am mutat pe altceva, unde era melodia asta minunata care merita mult mai multa consideratie decat discutia.
Stiti care e treaba? Eu m-am saturat de discutiile savantico-filozofice cu note de conspiratiuni mondiale despre Facebook. Nu inteleg de ce unora li se pare atat de ofertanta palavrageala pseudo-intelectuala despre cat de periculoase sunt site-urile astea, despre cine are sau nu cont, despre cum sunt oamenii in mediul virtual.
Unde e problema, ca eu nu inteleg?
Era una azi care zicea ca "lumea pe facebook nu e ca in realitate, oamenii nu sunt ceea ce par acolo..., e o masca, bla bla bla".
Mai, fetito, imi venea sa-i zic, dar de unde stii tu cum sunt oamenii? Si, important!, poate daca nu ai cauta sa cunosti vreun fat frumos pe facebook, si ai avea acolo doar prieteni din viata reala, plecati sau aflati in cele 4 zari, nu ai avea surprize.In schimb mie, na, ca-mi place Facebook si nu gasesc nimic dubios si nimic care sa atenteze la libertatile mele. Mi se pare un mod simplu si comod de a tine legatura cu prietenii mei din alte colturi de lume, carora nu am timp, tuturor, sa le trimit emailuri cu updateuri, nici sa uploadez pt fiecare poze noi.
Ah, iar daca nu imi pun acolo poze in care vreun doritor sa-mi poata numara alunitele de pe corp, asta inseamna ca nu sunt ceea ce par? Daca nu ma arat in toata splendoarea mea (modestia, stiu), inseamna ca imi caut refugii pe internet?
Bai, dar nimeni nu-si pune problema ca, poate, in unele cazuri esti mai "adevarat" (ce exprmare de catier, ma iertati), mai real (there you go, am gasit cuvantul mai frumos) si mai "tu" decat esti uneori, pt unii, in viata reala. Blogul asta, de exemplu, sunt eu, cine naiba sa fiu? De ce m-as chinui sa scriu altceva decat ce am in cap (sau ce nu am, uneori, dar e ok, nimeni nu e perfect ;))) ), dar asta nu inseamna ca, daca ar citi, vreunii dintre cunoscutii mei nu ar fi mirati sau nu ar crede ca, wow, tu nu esti asa. Unii, repet.
Eu zic doar ca well, inseamna ca nu ai fost prea atent la cum sunt de fapt sau ti-a convenit sa intelegi altceva saaaaaau nu ai avut curiozitatea sa afli cum sunt eu cu adevarat. Valabil si pt Facebook, ba mai mult, acolo e si mai simplu.
Dap, bine, va pup. Weekend frumos.
PS- mai am cateva chestioare pe lista de asteptare pt blog, asa ca poate revin zilele astea, stay tuned ;)!

Apatie de primăvară

Anu' asta, pentru ca, de fapt, nu avem primavara (ci un soi de iarna nesimtita care face misto de noi- cine mai prinde stirile prin Romanica, stie ca este un slagar deja sa cataloghezi orice ca fiind nesimtit), nu avem nici astenie.
Ah, cum foarte simpatic mi-a zis bunica atomica acum cateva zile, incurcandu-se in cuvinte, ca pe ea o oboseste anestezia aia :))) adica astenia :P adica sa inteleg eu ca nu mai are chef sa dea ture singurica prin Carrefour (locul de joaca al tuturor octogenarilor cu adrenalina) si sa fac bine sa ma duc cu ea, sa mergem si noi ca fetele la o plimbare si o amandina dupa.
Dar revenind...
O apatie ce m-a cuprins... ah, vaaaaaaaai, inca de dupa Revelion, semn ca eu am primavara undeva in suflet, de si astenia, apatia, starea asta de nici un fel, dar generala, m-a cuprins cu atata convingere.
In toata pasivitatea si absenta ce ma tin prizoniera (hahaha, desigur, eu sunt victima imprejurarilor, daca nu ati inteles inca), surprind si mici semne de vitalitate la cota de avarie.
Reusesc sa imi creez sau sa apreciez mici bucurii, chiar si in conditiile in care saptamana trecuta mi s-a retezat in fasa cam cel mai mare vis pe care il nutresc in acest moment.
Am fost dezamagita, poate am mai zis, de atitudinea tipica a omului orgolios si cu un cult al personalitatii ce nu mai poate trece neobservat, de insistenta de a accepta niste false argumente... nici nu am chef sa mai zic. Eu ma bucur pentru mica mea realizare, pentru faptul ca am demonstrat ca, in 2 zile si o noapte, pot sa dau viata ideilor mele, intr-o forma de macheta si sa arate excelent, am dovada, imi ramane amintire si ma va motiva pentru viitor.
Apatia asta se manifesta si in relatiile cu oamenii. Dupa ultima rispia de energie cu privire la prieteni, m-am inchis in carapace si nu am chef sa vad sau sa socializez decat cu un grup restrans de persoane, ceea ce, pe de o parte, ma bucura, ma linisteste, sunt acei oameni cu care prin scris sau viu grai reusesc sa comunic, sa transmit, sa povestesc, sa impartasesc.
Pasivitatea asta, insa, ma transporta in nu stiu ce soi de stare de neimplicare, incat am ajuns iar sa am restante la mailuri taman catre acele persoane cu care comunic, de fapt, atat de natural si atat de frumos...
Sunt chiar mirata ca fix asta imi zicea si horoscopul, si despre dezamagire si interpretarea gresita a ideilor mele si despre indepartarea de unii oameni...
In fine...
~~~
Nu reactionez nici la stimuli exteriori, de 1 Martie, de 8 Martie... nu numai ca nu m-a interesat nimic, martisoare, flori, idei, iesiri, dar ma si agaseaza tot mai tare sfortarea asta plina de clisee si urari pompieristice.
Chiar am citit atatea pareri apropiate de ale mele pe temele acestea, incat ma feresc sa ma mai pronunt pe aceasta tema, de frica sa nu plagiez fara voie din cele spuse de ei, insa sunt in asentimentul lor.
Si nu stiu de ce, pe vremuri 1 martie era fun, era dragut, era cu martisoare, din acelea frumusele si finute, clasice, hornari, ghiocei, trifoi... Imi placeau cosuletele acelea cu ghiocei pe care ii luam din piata, erau atat de firavi si eleganti. Acum totul s-a transformat atat de mult in kitsch, incat nu mai reperez frumosul.
8 Martie ma lasa rece, la fel si chiar mai mult, nu inteleg si nu agreez petrecerile alea intre femei, iesirile exclusiv in gasca de fete fix de 8 martie, idiotenile ce se leaga de aceasta zi, care, pe vremuri, ca o baba ce sunt, era, mai mult decat orice, ziua mamei, aia imi placea, si mi-ar placea si acum, o zi frumoasa de primavara in care sa zici la multi ani mamei, bunicii, sa le iei o floare si atat...
Eh, dar ce ziceam?
Ca nu scriu si nu am chef si nu si nu, dar si cand incep mica serenada la taste, greu ma mai opresc.
Si posibil e sa si bat campii cu gratie, dar nu e vina mea, e apatia, astenia, anestezia asta de asa zisa primavara... :DAsa absenta cum sunt, sunt lucruri care inca reusesc sa ma irite sau, daca nu, macar sa-mi lase un mare semn de intrebare, ajungand sa ma declar cumva neputincioasa in fata.... cum sa o numesc ca sa nu risc sa jignesc pe cineva... in fata uluitoarei insistente umane in a persevera, a crede, a incerca...
Va zic acum.
E vorba de zecile de mailuri primite zilnic (si nu, nu e vorba de cele cu "o primavara mirobolanta" primite mai ales pe mailul de la office, care oricum m-au exasperat din cauza formularilor trambitatoare si foarte elogioase asa..., false, intr-un cuvant, care nu transmit nimic, desi atat de simplu ar fi, cu putina naturalete si finete, sa marchezi frumos imbobocirea primaverii) de la prieteni sau cunostinte. Inainte ma invadau "da-mai-departe-urile", insa acum ma sufoca pps-urile, cine naiba creaza milioane de pps-uri, frate?! Sa-mi ziceti, ca sa-l omor, de aia intreb!!!
Asa, deci mii, mii si miiiiiiiii de mesaje cu sfaturi de viata, sensibilisme si filozofeli, imagini celebre fumate de 5 ani, copii arsi si neajutorati, bancuri (uraaaaaaaaaasc bancurile primite pe mail), atentionari cu privire la monumentalele si catastrofalele conspiratii mondiale, mesajele zen, mesajele cu ingerasi, cu muzica, cu marturii sau filmuletele.
Nu mai pot!!!!!!!!!!! Nu mai pot cu ele.
Le sterg automat, asta pentru ca, din motive care imi scapa, inca nu am trimis si expeditorul la tomberon, relatia ce ne leaga in afara lumii virtuale fiind cumva inca importanta...
Nu inteleg de ce lumea citeste, gusta, crede asemenea farfuridisme....
Si nu inteleg de ce insista sa le impartaseasca si cu mine.
Am 2 luni in fata mea sa ies cumva, rapid, din plutirea asta din norisorul 12, si sa ma cufund putin in carti, caci saptamana trecuta, cu avant muncitoresc, am investit 60 de euro, un drum infect si nesimtit, cum altfel?, de lung la Bucuresti si o cerere completata in.... hmmm viitorul meu hahahaha, in speranta ca voi lua examenul cu pricina.
~~~
Nu-mi mai amintesc ce-mi propusesem sa mai scriu, insa printr-o fisura a balonului de aer somnoros arunc un ochi la vara ce are sa vina si, sincer va zic, abia astept sa inceapa!!! Abia astept calatoria imbarligata prin vechiul continent, nunta verisoarei mele, aerul Bavariei, soarele Italiei, caldura si sentimentul de acasa din Grecia...
Imi doresc nespus sa-mi revad o buna prietena de care ma leaga cea mai frumoasa vara a vietii mele si sa retraiesc bucatica vesela si tonica din puzzle-ul imens al vietii si deja imi imaginez cu cata bucurie as scrie despre asta, mai ales ca, in ultima vreme, dorul de duca escaladeaza rabdarea mea si accelereaza dorintele de a-mi gasi, cum bine zice Barbie, fusul orar la care inima sa-mi bata cu ritmicitate ideala, iar viata-mi sa-mi fie o tesatura de vise ce incep sa prinda contur...
Pana atunci, o... (hmmm hmmm, hai ca pot si eu sa zic, cu grija sa nu-mi musca limba hahaha), o primavara frumoasa :)))!!
Va pup!

PS- afara ninge ca-n povesti ...
...........................................