Ce-am mai făcut...

Nimic. :D
End of story...
Staaaati, nu plecati!!

Totusi, am intreprins multiple si diverse activitati.
Precum: frecat mentosana (pentru aromatizarea ambientala, desigur), taiat frunzulite la caini (mie-mi plac mul cateii - numai cei patrupezi, ca sa fim intelesi - si cred ca au reusit sa-mi sensibilizeze spiritul milostiv, asa ca da, le-am cam taiat frunze luna asta), aruncatul cu privirea (numai spre chestii educative precum "grey's anatomy" si "Private practice")...
Apoi, am descoperit cateva jucarele de software pentru design de interior, amenajare de locuinte, etc.

Pot sa pierd zile intregi si nopti lungi aranjand, mental sau intr-un fel mai real, case. Imi place sa cred ca am un bun gust nativ si slefuit datorita educatiei artistice de-a lungul anilor de scoala. Imi place sa-mi imaginez diferite interioare, culori si texturi diverse, lumini si detalii deco. Maine daca mi-ar propune cineva un job de genul asta, as zice DA fara sa clipesc. Yeah, yeah, vise...
Tot in scopuri decorative, m-am lasat purtata in micuta comunitate Yoville de pe Facebook. Ce am facut acolo, vedeti in colaj.
Apropo de Facebook, tin sa mentionez ca de vreo 3 ani activez in reteaua asta de socializare online si tre sa recunosc ca e, uneori, al naibii de utila.
Tin astfel legatura cu oameni cunoscuti, rude, fosti colegi, prieteni intr-un mod foarte fresh si simplu. Strainii nu m-au interesat niciodata, nici activitatile cretinoide si foarte puerile de tip Hi5. Ah, ca veni vorba de asta, verisoara unei prietene, care verisoara are 14 ani, si-a scris la descriere in pagina de Hi5 ceva ce suna cam asa "sunt o pisi sexy...". No comment. 14 ani, da?! Jezz
Ei nu, Facebook e mult mai decent. Punctul lui forte si totodata enervantissim sunt testele. Doamne, cate teste imbecile apar de la o zi la alta, nu-ti vine sa crezi. In afara de unul foarte simpatic, cu capitalele lumii, dau ignore la absolut toate care-mi vin, sub forma de invitatie, in homepage.

Asa...
Ce-am mai facut...
Am fost la Sighisoara. Povestesc curand intr-un post. Iubesc cetatea aia si oamenii de acolo.
Apoi, pentru ca se pare nu iubesc si mancarea unei firme de catering de acolo, am zacut 3 zile in pat, cu febra si multe dureri de esofag chinuit.
O saptamana m-am simtit ca lovita de un elefant nervos, am respirat greoi si am dormi mai mult ca un bebelus.
Pe urma, pentru ca am prins forte proaspete, au navalit musafirii. Si au plecat. Cu energia mea cu tot.

Ah, v-am mai zis cat de tare urasc eu plantele? rau de tot. asa ca, in chip de razbunare, mi-am imbogatit colectia de flori flip flap si am aruncat cateva priviri sangeroase Yucai din sufragerie, cu frunzele ei ascutite ca sabiile, de care tre sa ma feresc ca de naiba de fiecare data ca sa nu ma omoare.
Nu-mi plac plantele. Decat rarisim si atunci numai daca sunt finute, micute si delicate.
Si florile. Florile imi plac. Nu toate.

In rest, nimic.
Planuri, vise si alte socoteli.
.................................................

Ţara de sub drobul de sare

Nu mai pot...

Nu mai pot cu degringolada asta generalizata din Romania.
Deja mi-e sila sa ma mai plang, nici cum nu e bine, sa fii partinitor cautand the bright side a tarii / lucrurilor / intamplarilor sau bombanind mocnit si oarecum revoltat cu privire la tot, absolut tot ce se intampla fix pe dos pe plaiul mioritic.

Stiu, rabufnirea asta e fara sens si e a nu stiu cata, insa uneori parca iti vine sa-ti iei campii (si muntii, si Delta, si raurile, si plaiurile si sa pleci cu ele printre niste oameni mai normali)...
Normalitatea o fi o chestiunea cat de cat subiectiva, dar TOTUSI...

Nu mai pot sa tot aud cum oameni mor in accidente de masina absolut, dar ABSOLUT stupide!!!
Numai azi au fost vreo 3. Ultimul la Otopeni, a murit si un copil...
Vineri pe 14 August atatia oameni au murit din cauza unui cretin fara minte care, din nu se stie ce motiv, se afla pe calea ferata cand trecea trenul...

Suntem tara de sub drobul de sare. Jur!!!
Nu stiu unde naiba ne credem de ne permitem luxul de a nu avea bariere la fiecare trecere a soselei peste calea ferata. Nu pot sa concep cu mintea mea de ce dracu ne bazam pe buna credinta si atentia oamenilor, a conducatorilor auto, cand stim cat de idiot se conduce, cand stim cati putoi au carnet si cati baieti de-ai lui taticu alearga cu sute de km la ora pe niste drumuri suferinde.
Si noi, noi cu drobul de sare planand desupra capului, noi face treceri la nivel cu calea ferata doar semnalizate ...
WHAT THE FUCK?!
Si DACA nu aud semnalul sonor, si DACA nu vad lumina aia anemica palpainda ca poate imi bate naibii soarele in ochi, daca nu e omul atent si trece, TOTUSI, calea ferata tot atunci cand trece si trenul?!
De ce, doamne iarta-ma, atunci cand calea ferata e dupa o curba, nu exista o amarata de bariera ca sa protejeze oamenii de accidente cumplite si ireversibile?!
De ce?!

Nu mai pot sa aud cum drumurile, singurele, inspre Bucuresti sunt blocate de dopuri de trafic, de accidente care mai de care mai grave, de surparea vreunui pasaj in lucru, pentru ca au murit oameni.
Nu mai pot!
Si faptul ca am pierdut un avion din cauza asta, la modul cel mai stupid, din zauza unui accident in care au murit 3 oameni si care, la ora 7 dimineata, a sugrumat intrarea inspre Otopeni mai bine de o ora si jumatate, dupa ce am trait pe pielea mea ma revolta si mai tare!
Dar nu mai tare decat irosirea de vieti omenesti asa, fara numar, ca intr-o mare bataie de joc.
De ce un handicapat cu basculanta a curmat viata unor oameni tot pe drumul Ploiesti - Bucuresti pentru ca nu si-a dat seama ca a plecat de pe santier sau naiba stie de unde cu trapa ridicata, retezand un pasaj pietonal suspendat si aruncandu-l peste o masina?
De ce, de ceeeeeee se fac treceri pentru pietoni suspendate peste un drum atat de circulat fara a fi BINE ancorate si infipte in pamant?!
De ce totul e cu "lasa ca merge si asa"?!

Nu mai pot cu circoteca asta politica la care, oricat nu te-ai uita, tot te atinge.
Auzi chestii de genul "Festivalul George Enescu se va desfasura sub inaltul patronaj al presedintelui Romaniei..."
De ce chestia asta in loc sa provoace admiratie si sa aduge o greutate cuvenita evenimentului, se aude ca o piatra de moara trantita din pod, de ce nu mai are nicio valoare o astfel de afirmatie?
De ce nicio institutie a statului asta, oricum ca vai de capul lui, nu mai are nici macar o urma de credibilitate, de ce totul e in deradere, de ce tot timpul cei ce se doresc inalti demintari ai statului trateaza absolut orice in jur cu o superioritate, un dezinteres si o lipsa de respect crase?!
De ce in tara asta toti se cred mai presus de lege sau mai smecheri decat semenii lor?!

Ce urmeaza, pe termen lung?
Sa se aleaga praful de tot?!
Sa se duca dracului natiunea cu totul?
Ce asteptam ca sa ne revenim?
Ce am dori ca sa nu mai fim atat de ignoranti si delasatori si dispretuitori cu tot ceea ce ne inconjoara?
Si...CAND, cand o sa fie mai multa armonie in perimetrul acestei tarisoare?
Cand o sa incetam sa fim mascariciul Europei, cand o sa avem o presa solida si profesionista in ansamblul ei, nu in cazuri izolate ca acum?!
Cand ideea de politician - politica - parlament - guvern n-o sa mai rimeze cu mascarada de cea mai joasa speta, iar notiunea de ministru va fi altceva decat parada ieftina pe gustul unor neica nimeni, burtosi si plini de bani soiosi, care gusta si saliveaza cand vreo cucoana cu "rang" de ministru se incinge la hore cu dumnealor sau defileaza prin tara ca prin propriul catwalk, sfidand orice suflare umana ?!
Cand o sa avem niste institutii demne de incredere?
Cand o sa alegem cu capul si nu cu fundul si cu micul inmuiat in mustar si bere in mana?
Cand o sa devina traiul aici cel putin decent si acceptabil, daca nu chiar placut si imbietor?
Cand o sa invatam ce e aia turism si promovare de tara si o sa renuntam la a ne mai mocirlii sub pretextul ca vindem bine imaginea Romaniei? Cand?
Cand o sa invatam corect si, ulterior, vom pretui istoria neamului asta?
Pentru ca, mai apoi, sa putem construi ceva viabil.
Cand?
.....................................

Weekend la Dunăre...

Tulcea, mai exact.
Am fost weekendul trecut in Tulcea si apoi undeva intre Tulcea si Delta, la niste prieteni.
La Tulcea a fost mare tam-tam cu ziua Marinei, asa incat nu am prea zabovit in oras, care oras nu-mi place deloc, oricum.
E a 6-a oara cand ajung acolo si ma lasa rece.
La fel si Galatiul si Braila.

In Braila, cel putin, la trecerea cu bacul e deplorabil peisajul ambiental.
Orasele alea(de la Buzau pana la Tulcea, inclusiv), la prima impresie (si a doua, si a treia) iti par agatzate undeva in anii 1980, cu indulgenta.
Dar acolo "la tara" si in special datorita companiei (oamenilor la care am fost) care a meritat din plin cele 7 ore facute pe drum, acolo a fost frumos. 2 zile. Nu mai mult. Mai mult ar fi devenit un calvar.
Dar asa, un weekend, a fost o oaza de liniste si aer curat. Si mult peste. Si ciorba de peste (yummyyy), si rosii din gradina. Si dus facut cu o imitatie de instalatie, agatata de un copac, intre 4 cearceafuri sexy agatate de jur imprejur. 5 stele (de mare), pe cuvant. :-))
Dar a fost funny. Pana si eu admit asta.
Am facut si plaja. Langa lanul de porumb. Pe sezlong. Iar catelul care se plimbarea pe langa mine mi-a furat perechea de flip-flops colorati si i-a tarat prin toata curtea, dupa care mi i-a adus inapoi, plini de pamant si cu o moaca plina de incantare.
Dar era prea dragalas catelul ca sa ma supar pe el.
Si am vazut pelicani in zbor si m-am amuzat ca pareau ca niste elicoptere vajaind prin aer.
Si seara am numarat stelele cazatoare si am admirat luna, la adapost de roiul enervant de tantari bagaciosi.
Desi sunt constienta de ce inseamna viata la tara, am fost din nou impresionata de oamenii de acolo, de vecinii casei unde am mers. Sunt oameni simpli, atat de simpli ca uneori e ca un wake up call inalnirea cu ei. Pe unii daca ii intrebi cine e presedintele tarii, rapsunsul vine natural: Iliescu.
Altii, multi, nu au plecat niciodata din satul lor. Tulcea e o destinatie indepartata, exotica si fara vreo chemare aparte.
Oamenii de acolo, din nou foarte multi, nu au mancat niciodata altceva decat produse de casa, carne, lapte, oua, iar cand li s-a oferit o frigaruie din piept de pui, au refuzat politicos spunand ca le vine sa vomite de la gustul carnii de magazin.
Oamenii aia nu au televizor, majoritatea, sunt rupti de lumea noastra, traiesc intr-una a lor, aparent mai lina.
La lasarea intunericului se culca sau, cel mult, unii merg la carciuma din sat unde beau pana nu prea mai stiu de ei. Iar dimineata, la 4, misuna prin curti, caci animalele si campul si straturile de legume nu asteapta dupa lenea omeneasca, au ritmul lor care nu poate fi neglijat.
Si, cu toate astea, savoarea vietii la tara si-a pierdut mare parte din farmec, din seninatate, din naturalete. Tinerii crescuti exclusiv la tara sunt "ciuntiti" de manele, de o pseudo cultura campeneasca, de bautaura. Prea putini ajung sa treaca pragul lumii in care noi ne ducem traiul, considerand-o fireasca si de la sine cuvenita.
Sunt, desigur, si exceptii. Frumoase exceptii, tineri care pleaca de la tara si fac cariera, cresc si se formeaza frumos si armonios si nu-si uita originea, si nici parintii sau prietenii.
Am fost impresionata de satele din zona Tulcei, multa saracie, ancorare in timp undeva cu ani in urma; iar delasarea si degradarea oamenilor, a autoritatilor locale, e greu de ocolit...
Asfaltul este, in multe locuri, o utopie. La fel si orice altceva decat pamantul pudrat care se ridica spre cer la fiecare pas facut. Casele dintr-un soi de cirpici sunt cel mult carpite si spoite, rareori cu adevarat imbunatatite. Saracia exista, dar si auto-suficienta este mare.
Un weekend frumos, totusi. Departe de valtoarea urbana.
O sa revin cu un post despre orase si frumusetea lor. De unde iese, cum se cuantifica si pe ce criterii se stabileste.
Si, eventual, cu niste poze cu orasul de la poalele Tampei, oars pe care, in ciuda multor neajunsuri, il consider frumusel.
V-am pupat.
.............................................................

Ritmuri de vineri...

"If you love somebody, let them go,
for if they return, they were always yours.
And if they don't, they never were. "
(Kahlil Gibran)


S-a inventat in sfarsit floarea pe care sa nu o omor. :-))
E draguta Flip Flap, floarea din ghiveci, cu baterii solare.
Am primit si eu una de la o prietena care stie ce catastrofa sunt cand cineva imi lasa florile din ghiveci pe mana...
Pe scurt, mor.
Florile.
Pentru ca uit de ele. :-)
O prietena e plecata de un an din tara si eu ii platesc facturile (ultima factura de la Electrica e de 0,03 ron, inca nu m-am decis daca sa o platesc sau nu. La mai vechea restanta de 0,50 ron mi-au trimis somatie. Duh...). Florile nu i le mai ud. Pur si simplu uit. Asa ca i-am zis sa fie fara grija, cand se intoarce ii cumpar eu un set de ferigi si ce mai vrea ea, numai sa nu le mai ingrijesc pe cele vii inca.
Asa ca existenta unei minunatii dragalase cu baterii solare care mai si danseaza cand primeste lumina, e o adevarata binecuvantare, jur!
Ma uit toata zuia la ea si ii zambesc.
Inca m-a mai si amuzat ca pe cutie scrie "Please, do not give water"
Hahaha, I would definitely NOT(give water), anyway. :-)))
~~~
Si pentru ca e vineri, soare, frumos, aveam chef sa ascult muzica.
Tare. Si sa dansez.
Asa ca dupa o cotrobaire sustinuta, am gasit melodia asta.


Goran Bregovici - To Nie Ptak
Asculta mai multe audio Muzica

E de pe albumul Chillout in Paris, Buddha Bar, my all time favourite music by David Visan.
E din cele mai putin dansante (din playlistul de azi dimineata care cuprinde Radiohead, Travis, Buddha Bar and sooo on), dar imi place pentru ca ma face sa visez.
La mare. Sau la un varf de munte ridicat din marea involburata care-i musca voluptos din stanci.
Ma face sa visez la un apus de soare racoros si sangeriu.
La o esarfa turcoaz care aluneca de pe un umar bronzat, la aroma de mar si de piele atinsa de soare, la bratari din perle de culoarea fildesului lasate in nisip...
Ma face sa visez...la atat de multe.
~~~
Si tot pentru ca e vineri, am cascat gura pe facebook si am completat un test (cine are cont acolo stie ca testele au invadat, efectiv, "cartea feţelor", but it's ok for me, din an in Pasti ma distrez cu ele. Asta e primul dupa mania quiz-ului cu capitalele lumii....ce vremuri, ma simteam ca-n perioada Bac-ului cand faceam teste grila la geografie in toate barurile in care mergeam sa invatam, la un pahar cu colegii.)
Asa, si testul era asta "What girl are you from which girly movie."
Rezultatul este Andy Sachs from The Devil Wears Prada (Anne Hathaway)
Zice asa (si-mi place cum zice): "You are so determined and smart. Witty, calm, cool, collected and spunky are words that also describe you. You may have not always done the right thing but that’s okay because you realize it. You are very willing to take risks but not those that may hurt someone close to you. You will soon learn that beauty is not power in this world, beauty is just beauty and you will learn to embrace it and teach that other around you too as well. You still haven’t figured out everything you want to do in life yet but that’s okay because whatever you do, you know you will with poise. "
Imi place asemanarea cu Andy Sachs, cea din carte, nu din film, caci mi-a placut foarte mult cartea cu pricina.
..............................................................................

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Îl vedeţi? (pe Domnul Soare)
A răsărit!
Pe strada mea.
Încă e micuţ şi nu îi pot simţi prea bine căldura, dar îl văd.
Şi ştiu că e acolo...
Well, I'll keep you posted, hehehe :-)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Unbreathable...

Azi am fost trista.
Trista trista. Rau.
Aparent, fara un motiv intemeiat.
Si totusi, probabil s-a adunat iar vreo gramajoara de motive...
Cine mai stie.
Sa te simti ca o epava, cred eu, e lucru rar. Nu cred ca ti-e dat prea des, asadar e greu sa nu bagi in seama asa un sentiment sufocant care pune incet stapanire pe tot ce e viu din tine.
Sunt o persoana multumita de ceea ce am, de oamenii pe care ii iubesc, care ma iubesc, pe care ii stiu, pe care am avut onoarea sa-i cunosc. Sunt multumita pentru tot ce am trait frumos pana acum, pentru testele vietii trecute cu brio (despre cele picate lamentabil, nu ma pronunt acum), pentru momentele unice si splendide care mi-au fost date.
Pentru tot, in general.
Si totusi, se pare ca incertitudinea, terenul instabil pe care plutesc, par si devin motive suficiente pentru momente de sufocanta tristete.
Azi am privit in gol, mi-am cotrobait prin gandurile mintii, am luat la controlat reactii, sentimente, alegeri...
Am tacut cam toata ziua.
Caci mi-era frica sa nu ma apuce plansul daca as incerca sa zic ceva.
Si mai trist decat ziua mea proasta, e faptul ca sunt dezamagita.
In general. De multe, oameni si intamplari. Si de mine, putin.
Si dezamagirea merge prost mana in mana cu sentimentul de sufocare.Sunt descurajata (a se citi dezamagita + trista) de pierderea increderii in oameni.
Obisnuiam sa o acord de la inceput, pana la proba contrarie. Or acum e musai sa fie castigata, nu se mai acorda din oficiu. Dupa ce te arzi cu supa, suflii si-n iaurt...
Apoi, sunt descumpanita cand vad cum se scurg sentimentele din oameni.
Si din mine.
Sunt siderata si descurajata cand observ ce urat se pot metamorfoza oamenii in timp si cat de rau sunt in stare sa te raneasca. I ciuda faptului ca tineai la ei ca la ochii din cap.
Si asta numai din cauza ca sunt labili, astupa prost goluri din vietile lor, cauta in locuri gresite vinovatii pentru greselile lor perpetuate de-a lungul anilor sub umbrela bunei intentii., improasca cu noroi, sperand astfel sa le dispara ca prin minune si adevaratele lor probleme.
Dar cu toate ca privesc dincolo de vorbele care dor, in ciuda faptului ca nu port pica si nu mai consum energie negativa urandu-i, cu toate astea nu pot sa nu ma arat dezamagita de asemenea oameni.
Ah! Si am mai citit ieri la Gemene ceva ce m-a pus pe ganduri....
"mi-am cunoscut prima iubire - sper sa nu fie si marea iubire ca atunci clar am esuat in viata" si ma gandeam eu asa.... how about that?! Well, timpul va decide ce a fost si cum.
Dar cum e oare? In viata omul are un numar limitat de "mari iubiri"? Sau ierarhia se stabileste odata cu trecerea timpului. Sau sunt iubiri despre care stii de la inceput cum vor fi clasate in sertarul amintirilor din viata.
Any ideas?
Eu acum ma retrag, ma simt obosita sufleteste...
Cred ca am sa dorm. Daca pot.
.............................................

Seriously! SERIOUSLY !!!!!!

Nu inteleg...
Reclamele, spoturile publicitare, whatsoever..., momentele alea platite ingrozitor de scump televiziunilor..., nu ar trebui sa fie ADEMENITOARE?!
Profesioniste?! Cu un concep in spate?! Gandite de oameni priceputi la asta?!
(vezi Orange, Sony, reclamele la masini STRAINE, reclama la Carlsberg cu "love of my life" and so and so on !!)
N-ar trebui sa reflecte in mod pozitiv produsul la care fac referire?
Sa atraga clientul, cetateanul, muritorul de rand?
NU?!?!
DE CEEEEEEEEE?!
(mda, sunt nervoasa!!)
In cazul in care raspunsul este, inca, DA, da - ar trebui sa fie placute, intebarea mea este de ce naiba exista milioane de reclame care te scot din minti, din toate saritele?! Te duc in pragul nervilor, deloc in postura de a alerga dupa produsul vandut...
Serios...
Sa luam cateva exemple aboslut ucigatoare pt nervi:
- Reclamele la RomTelecom. Cretine si foarte, din cale afara de agasante!!! Proaste, proaste!!!
- Reclamele la creditele BCR. Si mai ales melodia aia. Arghhhh!!!
- Reclamele la nu-stiu-ce magazin cu articole pt locuinta, cu handicapatii aia care chipurile au dileme matrimoniale... Penibil!!
- Reclamele la termopanele alea care rezista cum nervii cuiva care urmareste clipul sigur nu rezista... (asta e raspunsul la intrebare "se poate mai rau decat reclamele la Adria?" SE POATE!!!)
Adica, SERIOUSLY!!!!!, cineva crede ca racaiala asta a sistemului nervos face bine? Vinde marfa? Face profit?!
WTF?!
S-a deteriorat totalmente gustul romanului?
E vreun complot national de indobitocire in masa, manipuland si publicitatea in favoarea smintelii generale?!
Explicati-mi, daca puteti.
Sau alaturati-va nervilor mei, cum credeti. :-)
........................................................