Ca mierea pentru suflet...

Mi s-a tot intamplat in ultima vreme ca de sarbatori, sa ma simt singura, putin descurajata si semi apatica, desi cu o masca vesela bine proptita pe fata uneori prea obosita de rugaminti, lacrimi sau vise ciopartite...
Ei, acum simt ca ceva e diferit si pentru prima data e altfel..., sunt incantata si senina sa descopar ca de pe dinauntru pana pe fata-mi ce o vede toata lumea, simt o liniste si o pace launtrica ce ma cuprinde cu bratele ei si-mi tine de cald...
Este o relaxare pe care o simt prima data fara un motiv concret si material si care ma face sa radiez de seninatate...
Nu stiu daca nu mai sunt ganduri care ar putea sa ma agite si care imi furau toata enegia pana acum, nu stiu daca mi-am reglat conturile cu visele inca neimplinite...si nu, nu cred sa fie asta, caci sunt lucruri pentru care am decis mai delmult ca voi merge pana in panzele albe, cu staruinta, incredere, speranta presarata inaintea-mi si cu sufletul linistit...ca si cum deja sunt implinite si este doar o chestiune de timp pana mireasma visului copt si aburind va ajunge la simturile mele...
Spuneam..., nu cred ca starea asta e de la vreo rezolvare miraculoasa a apasarilor trecute, insa sunt bucuroasa sa observ ca nici macar ele nu ma mai ating... Ca un glob de cristal ce ma protejeaza de sagetile venite pe nepregatite... E atat de bine... E ca si cum iarna, cand afara e frig de crapa pietrele si viscol napraznic, tu stai in fata semineului cu o cana de ceai aromat aproape, cu un sal calduros pe umeri si cu mainile cuibarite in imbratisarea lui....Si ai putea ramane asa mereu...
Maine e Pastele... Nu e sarbatoarea mea preferata, e a doua, dupa Craciun... Insa imi place mult, mai ales cand afara e primavara, in casa miroase frumos si lumea e in armonie, cand prietenii iti sunt alaturi la masa si cand linistea interioara te invaluie in moale casmir al sentimentelor frumoase, de iubire, multumire si incantare...
Ma mai intreb in soapta, in treacat... oare nu imi mai e dor? S-a schimbat ceva? Nu, nu cred. Sunt sigura ca nu...
Mi-e la fel de dor, dar nu mai simt atat de patrunzator sentimentul de dor dureros si intristator... Nu stiu de ce... Ma simt bine, fericita, impacata, si da, mi-e si dor, insa... am invatat sa traiesc cu asta. Si se poate... Nu cred in pansarile miraculoase ale timpului, cred mai degraba in acea detasare care te face sa te simti ca si cum tot ce ti-ai dori ar fi deja implinit...
E un sentiment incredibil de relaxant, e ca o miere pentru suflet...
Maine e Pastele, afara e senin, caldut si frumos, privighetoarea canta la un pas de fereastra mea, din casa se simte iubirea familiei si savoarea Sarbatorii Pascale, muzica imi canta in surdina dulci acorduri primavaratice, iar eu zambesc cu toata fiinta mea...
Paste Fericit!

.............................................................

Nu-mi place....

Nu-mi place ca nu am mai scris...
Si nu-mi place ca zic nu-mi place.
Si nu-mi place titlul asta de "nu-mi place"...
Nu-mi place ca nu primesc commenturi si nu-mi place ca nu-mi place chestia asta...
Nu-mi place de mine in perioada asta...
Nu am vlaga, nu straluceste nimic in jurul meu pe o raza de 10 metri. Deci nici eu... Asta nu-mi place....
Vreau o scanteie, vreau o raza de speranta care sa traga dupa ea caravana primaverii de afara pana in adancul sufletului meu...
Vreau sa radiez, sa ma simt inspirata...
Nu-mi place vremea de acum si nu-mi place ca sunt racita si nu-mi place cand sunt racita....
Si nu-mi place ca tusesc... ...si mie nu-mi plac magarii(subtil, subtil....)
Nu-mi place ca ma gandesc acum la ce nu-mi place cand m-as putea gandi doar la ce-mi place...
Si cu ceea ce nu-mi place ce fac?
Nu-mi place ca nu am mai scris...
Si nu-mi place ca zic nu-mi place.
Si nu-mi place titlul de "nu-mi place"...
Imi place, in schimb, sa ma repet...de dragul leitmotivului "nu-mi place". Care, de fapt, nici nu-mi place...

.............................................................

Marie Claire, comme un éclair!

Zuzu saluta cu mult respect si interes aparitia primului numar Marie Claire, editia romaneasca.
Sunt increzatoare in doamna redactor sef Mara Stroe ca va incerca (si reusi, sa speram) sa aduca, prin intermediul paginilor revistei, o schimbare in bine in lumea glossy autohtona.
Ii dorim succes(revistei, in general), sa creasca si sa ajunga si la noi in scurta vreme la numarul de pagini, calitatea continutului si succesul suratelor ei mai batrane de pe continentele lumii.

..........................................................