Gânduri răzlețe...

Luni dup-amiaza Salonicul e pustiu. Ai senzatia ca e duminica, insa totusi e abia luni. Dar lunea comertul e inchis in Salonic. Aici inca functioneaza mai vechea reglementare a statului care prevedea ca lunea si miercurea dup-amiaza comertul este inchis. In toate zilele de luni pana vineri pauza de masa este de la 2 la 5. Martea, Joia si Vinerea comertul este deschis si dup-amiaza pana la 9, iar Sambata pana spre dupa masa. Duminica inchis. Cu toate ca oficial nu mai e in vigoare legea, aici inca se pastreaza aceasta organizare, exceptand anumite magazine mari(gen ZARA, H&M, Sprider...), supermarketurile si mall-urile(aproape inexistente in Salonic).
Asadar, intr-un oras aproape gol si amortit, m-am putut plimba in pace. Am facut un window shopping de toata frumusetea, asta pentru ca 1- aici chiar exista conceptul, existand si o sumedenie de magazine ticsite de produse in vitrine, haine si mai ales incaltaminte si 2- pentru ca fiind totul inchis, zumzetul si buluceala dintr-o zi obisnuita lipseau cu desavarsire.
Am avut timp pentru mine. I was dating my city, ca s-o parafrazez pe Carrie din Sex&the City.
Am plutit intr-o liniste deplina, am apucat sa ma gandesc la atatea lucruri, cu atata claritate...
Am intalnit muncitori stradali care nu m-au fluierat desi eram in pantaloni scurti si balerini.
Nu m-am mai simtit agresata de privirile alea de hiena in calduri pe care le intalnesc sistematic in Romania. Printre altele, una peste alta, m-am simtit cum nu ma mai simtisem de foarte multa vreme: SEXY. Single & sexy, un cocktail dulce-racoritor. Mmmm. :-)
Apoi m-am asezat pe o banca in Piata Aristotelous si am privit. Mai intai in gol, apoi am inceput sa observ lumea din jurul meu. Apoi marea...
Apoi m-am gandit ca as putea chiar sa mai scriu pe blog. Ceva.
Desi fara un scop anume acest blog, ma bucur foarte tare cand cineva mi-l complimenteaza, atunci cand cuiva ii place ce si cum scriu. E o bucurie, de ce sa nu recunosc.
Alteori ma trezesc dezamagita. Uneori (eu) de mine... Pentru ca mereu am fost atat de perfectionista incat secunda 1 palea deja in fata secundei 2 care se dorea "mai buna"...In fine.

Alteori de ceilalti. Cei care trec pe aici si care odata au spus ca citesc cu drag si placere ceea ce scriu, ba chiar ca as putea scrie mult mai bine (reperarea potentialului este un soi de compliment, de asemenea), iar apoi, cam hodoron-tronc, asa, aud ca scriu aiureli, ca in fapt nici nu-si pierd vremea sa citeasca, stiind din start ca e useless si plicticos.. Ah, si prea lung.
Curios e ca nu critica in sine ma deranjeaza, deloc, dimpotriva, apreciez critica. Fara critica se naste plafonarea. Insa atunci cand miros gratuitatea celor afirmate, cu un varf de rautate ..., atunci ma gandesc "dar de ce?" Adica de ce sa spui asa ceva?
Si eu critic si inca mult, uneori sunt ironica, alteori sarcastica, dar gratuit rautacioasa evit sa fiu.
Apoi conchid sec: "dar mie de ce-mi pasa?"
Corect, de ce mi-ar pasa...
Apoi, usor, usor, gandurile imi migreaza spre alte sfere. Cele personale...
Daca e sa-mi iau inima in dinti si sa privesc in adancul sufletului meu, aud vocea fricii.
De un timp incoace, frica este la ordinea zilei. Nu va ganditi la o frica concreta si foarte evidenta(ca frica de accident cand tirul vine spre tine pe contrasens sau cand te blochezi in lift si e cutremur...), nu..., ci la una mascata si surda. Dar prezenta. Frica de...nou, de vocea celorlalti, frica de respingere, frica de nereusita, de dezamagire, de tristete, frica de "nu-stiu-ce"...
De unde, dom'le, atata frica? Si de ce? Chiar asa, de ce?!?!
Uneori o ignor, alteori reusesc sa o reduc la tacere, sa o inec, dar alteori nu. Sau reapare. Si-mi da peste cap viata...

Intre timp s-a inserat, asa ca o pornesc spre casa agale si casc gura la vitrine si la reflectarea mea in ele. Si-mi place.
Am mai zis oare, vreodata, ca sunt putin vanitoasa? Oh, da, sunt. Putin. Si sunt ok cu asta. E ca un gen de superficialitate cu care am ales sa traiesc. Vanitatea asta poate fi sinonima cu o simandicosenie usoara sau cu niste pretentii mai mari din ratiuni nu atat de logice, cat subiectivo-simandicoaso-de gust. Punct.
In cazul lor, de exemplu. Al barbatilor. Sunt lucruri, aspecte... peste care nu pot trece. Si, deci, le pun pe seama vanitatii, caci dincolo de gusturile mele, logica nu mai sta in picioare. E mai schioapa asa cand e vorba de criteriile de...selectie si acceptare, sa le zicem asa.
La fel cum scria si Flavia AICI, cam despre asta vorbesc si eu. Dar nu dezvolt. Nu acum.
Nu vroiam sa bat toba cu chestiunea asta, poate doar sa admit mai cu voce tare, asa, ca exista si ca exista posibilitatea sa fi dat cu piciorul vreunui om care, in ciuda faptului ca ar fi putut fi jos palaria si ar fi dat orice sa ma faca fericita, nu s-a potrivit gusturilor mele ramanand asadar ingropat in umbra trecutului...
Asta e viata, ce sa faci.
Nu e chiar asa rau, ma gandesc, tinand cont ca atunci cand cortina superficialitatii testarii de inceput s-a ridicat si avansam la nivelul urmator, implicarea e totala. Fara masti, fara falsuri, fara prefacatorie. Ah. Si fara frica. Doar eu. Iar daca totusi... nu-ti place? Esti liber, usa e inapoi, Viata mea inainte. Cum frumos zice un cantec auzit de dimineata la radio "...asa sunt eu si nici nu pot, dar nici nu vreau sa ma schimb..."
Mi-a luat ceva timp sa invat asta. Mult timp m-am zvarcolit, suferind ca un caine. Mi-am frecat creierii ca sa iasa bine, sa fie bine. SI s-a ales... praful.
Well, c'est la vie and show must go on!
...
Urc usor spre casa pe stradutele micute unde pluteste aroma de cozonac si prajituri ademenitoare. Asta seara se decerneaza premiile "Femeia anului in Grecia" si vreau sa ma uit. Vreau sa vad femei elegante, femei importante, femei cu tinuta, care cand deschid gura, te vrajesc si, uneori, te pot emotiona pana la lacrimi. (spun asta pentru ca, intre timp, pana am redactat eu textul, am vazut-o deja pe Marinela, "doamna cantecului grecesc", premiata a nu stiu cata oara, aplaudata si adulata de intreaga suflare elina. Discursul ei mi s-a parut efectiv fantastic. De o simplitate si de un rafinament cum numai la oamenii cu adevarat "mari" intalnesti. Si o modestie molipsiotoare.)
...
Sa aveti o zi buna. Sa va bucurati de ce aveti. Sa luptati pentru ce doriti. Si sa aruncati la tomberon tot ce nu va place sau va dauneaza. No regrets. :-)
.......................................................................

Zuzu se bronzează

Si cum stateam eu lungita pe sezlongul meu privind marea turcoaz, ma gandeam profund ca cel mai frumos si imbietor somn este cel in imbratisarea persoanei iubite. Si nu pentru interpretarea romantica si idilica a scenei, ci pentru odihna si linistea ce ti-o ofera un astfel de moment. Atingerea aceea, mainile impreunate, eventual, respiratia ritmica de langa tine, toate te trimit cu gandul la un inger ce te vegheaza in timp ce zburzi liber prin lumea viselor...
Rvenind la plaja, mare, Grecia, Thassos si soare...
Stau pe o terasa langa mare, la umbra si incerc sa strang cat mai multe imagini si senzatii care sa-mi tina de cald pana la urmatoarea vizita. Mai am 3 zile de bronzare si apoi 10 zile voi bantui orasul meu de suflet, Salonic.
~~~
Aici in Thassos, ca peste tot in Grecia, apreciez mereu simtul civic al oamenilor. Pot sa va povestesc, de exemplu, cum acum cativa ani NATO hotarase ca in cel mai inalt varf al micutei insule ar sta bine un mega radar care, datorita locatiei strategice, ar fi avut vizibilitate libera pana in Egipt. E lesne de inteles cam ce radiatii emite un asemenea radar si ce ar presupune buna lui pazire(trupe Nato, patrule, frecus des...). Ei, a aparut deci o palarie ingradita cu niste coloane de otel in varful semet si ascutit si urma sa vina in scurt timp si domnul radar. Mda, dar localnicii se opusesera de la bun inceput si nimeni nu ii bagase in seama. Asa ca, atunci cand gluma s-a ingrosat, au urcat frumusel o mana de oameni, au taiat toti stalpii de sustinere a palariei de la baza, iar apoi pur si simplu au facut o bariera vie in port atunci cand radarul isi facea trumfator intrarea pe insula. S-a lasat cu ceva cafteala si scandal, dar ideea finala este ca nu, nu au radar NATO, pentru ca nu l-au vrut si pentru ca au stiut sa se opuna, fara a accepta compromisurile coalitilor straine sub acel eufemism "siguranta nationala"...
V-am zis ce bun gust innascut au oamenii simpli de aici? Care traiesc din culegerea si valorificarea maslinelor(ulei in special), din exploatarea marmurei si din turism. Niste oameni simpli, putini dintre ei scoliti, cei mai multi avand doar scoala vietii, iar altii, suficienti, nici macar nu au parasit vreodata insula. Nu cred ca v-am povestit despre asta, insa am sa pregatesc un post viitor, cu dovezi cu tot, despre bunul gust si simplitatea in construirea caselor, in amenajarea cafenelelor si a barurilor....etc. Si despre ospitalitatea fara limite.
~~~
M-au mai impresionat anul asta campaniile umanitare si sociale de la tv. Reusesc sa te sensibilizeze, sunt bine realizate, au substanta, au regie si un concept ce sta la baza lor. Imi plac. Despre oprirea traficului mondial cu copii, despre donarea sangelui, despre curatarea Marii Egee si mentinerea curata a plajelor, despre nocivitatea fumatului si despre cum de la 1 Iulie 2009 Grecia spune "NU" fumatului in locatii publice. Ei, da, asta, ultima, e un soi de utopie, avand in vedere cati greci fumeaza ca niste furnale si tinand cont ca 90% din clientii restaurantelor, tavernelor, barurilor si cafenelelor fumeaza in draci si au intre 15 si 80 de ani... Dar campania e frumoasa, e graitoare, are un "ceva" ce nu numai te impresioneaza, dar chiar te pune pe ganduri daca nu cumva e chiar bine sa fie si respectata(noua lege ce intra in vigoare la 1 Iulie).
Ah. Mai este o campanie, un soi de reclama mai mult, despre redeschiderea Muzeului Acropolei din Atena pe 20 Iunie (www.newacropolismuseum.gr). Arata impresionant si este unul din muzeele lumii ce merita din plin sa fie vizitate. In toata luna Iunie intrarea costa doar 1 euro, astfel incat omul de rand sa aiba lejeritatea de a-l vizita, fara sa existe impedimentul vreunui cost prea mare care ar alunga curiosii(semn clar ca esentiala este cunoasterea si vizitarea lui, nu imediatul castig al statului prin bilete piperate). Ca fapt divers, in Atena, toate mijloacele de transport in comun poarta haine de sarbatoare, imagini cu templul Acropolei, cu sculpturi etc.
Desigur, cu toata trambitata deschidere, cu tot fastul si reclama, o umbra de tristete, nedreptate si regret planeaza asupra realizarii acestui muzeu. Si asta pentru ca un numar foarte mare din statuile, sculpturile si comorile vechii Acropole stau inca la British Museum in Londra, desi sunt grecesti, apartin grecilor si locul lor firesc ar fi la Atena. Asta ca sa nu mai zic ca pana si la British Museum sunt expuse o infima parte dintre ele, foarte multe zacand in depozitele lor, departe de ochii vizitatorilor si tinute intr-o nemeritata abandonare pe care englezii o justifica cu lipsa salilor si a paznicilor suficienti...
Mda, mai stim si pe altii a caror tezaur zace pe la rusi (care tezaur sunt convinsa ca nu mai stie nimeni ce presupune exact...)
Ei, dar v-am povestit destul azi. Am trantit si niste poze. Acum ma pot intoarce la soare, azi culeg scoici, inot si frunzaresc reviste glossy. Pa paaaaaaaaaaaa
...........................................................................

Puțină liniște...

Cam asta a rezultat de 2 saptamani incoace...
Planuisem sa scriu posturi nesfarsite despre Grecia si farmecul ei aparte.
Farmecul exista inca si se simte bine, insa de la atata relaxare, nici de scris, de observat si de spilcuit detalii captivante nu am mai fost in stare.
Si lipsa internetului la discretie e de vina, dar observ ca inca supravietuiesc.
Orice invat are si dezvat, in fond...
Pot sa va spun ca Atena mi s-a aratat foarte prietenoasa de data asta. Nu mi s-a mai parut un monstru urban de necucerit, dimpotriva. Am avut bafta sa nu urce temperatura peste 30 de grade si astfel am bantuit centrul si cartierele in voie. Metroul e o bijuterie, comparativ cu Bucurestiul este de-a dreptul o nestemata, este curat si luminat, super spatioase statiile, foarte civilizat si sigur. Iar din centrul Atenei pana in aeroport faci in jur de 30 min. E o reala binecuvantare acest mijloc de transport caci te scuteste de un trafic de cosmar, nu mai infernal, va asigur, decat cel din Bucuresti, cu adevarat blocat si de nesuportat.
Mai putin sigur si placut este daca ai nevoie de vreun autobuz (pentru zonele neacoperite, inca, de dragalasul metrou) pe la ora pranzului in prag de alegeri (alegerile europarlamentare ce tocmai au trecut, dar care erau in focul pregatirilor cand am trecut eu prin capitala Greciei)...atunci risti o criza de nervi pt simplul motiv ca e foarte posibil sa nu apara. Taximetristii, apoi, sunt la fel de japite ca si la noi, insa imbraca o haina mai occidentala. Pentru o cursa de 3-4 euro pur si simplu "nu sunt liberi", mai bine asteapta zeci de minute in soare sa vina vreun turist ce vrea la aeroport(aflat la vreo 30 km de Atena). Se practica frecvent si "pasageriatul multiplu", foarte senin si bine impamantenit in mentalitatea lor, care va sa zica pt un traseu de 12 euro, merita sa incasezi de vreo 3-4 ori cate 4-5 euro... In fond, cererea e mare, asa ca uneori preferi sa imparti cu cineva taxiul (chiar daca nu si pretul), decat sa astepti zeci de minute.
As putea sa va mai spun ca la 60 km sud de Atena se afla ceea ce ati putut vedea in poza din postul anterior, si anume Cap Sounion, unde se afla templul zeului Poseidon, zeul marilor, un loc scaldat de soare, o splendida alegere pentru un apus de soare de vis.
Visam de mult timp sa ajung aici si zau ca a meritat asteptarea.Sa va mai zic, oare, ce placere este sa bati Grecia in lung si-n lat pe sosele de nota 10?
Mai au si ei destule de facut, insa de la un an la altul la ei chiar se vede ca cineva lucreaza. Si lucreaza bine. Si nu se strica dupa un an. Distanta din orasul natal al bunicului si pana la mare, pe frumoasa insula Thassos, aproximativ 250 km, care inainte se parcurgea in 4-5 ore, cu un trafic infernal de tiruri ce mergeau spre Istambul, acum se face lejer in 2 ore. Ti-e mai mare dragul sa strabati tara cand ai pe unde.
~~~
La mare e bine, e cald, e frumos. Aerul tare de munte ma face sa dorm mult, iar soarele imi saruta pielea zi de zi cu sarutari din ce in ce mai ciocolatii.
Am facut o scurta pauza si de la limba romana si putinele reality check-uri au venit din partea compatriotilor veniti sa se bronzeze si ei in tara lui Zeus, cu aceleasi maniere, insa, mentalitati si simt balcanic traditionale... Smecheri, dre de tip pitzi, deja cunoscutii turisti in pantaloni scurti cu sosete albe pana la genunchi sau in haine lalai si slapi de iarmaroc, lanturi groase sau aere de capitala mioritica te izbesc fara sa vrei in marea de englezi calmi, nordici sau chiar sarbi, cehi si polonezi deja mult mai slefuiti si dpdv al vestimentatiei, si al manierelor si al felului de a fi, pus si simplu...
Mda, grecii cam lipsesc. Exceptand localnicii, turisti nu prea sunt, ceea ce nu e rau. Nu ii doresc nimanui sa nimereasca pe plaja langa vreo familie de greci, cu 1-2 copii, absolut invariabil de nesuportat. Dar oricum, si daca sunt, ei vin la plaja la ora 13 cand toata suflarea cu un dram de logica o zbugheste spre umbra si stau, la fel, pana cand ceilalti revin pe plaja, pe la 15-16...E dup-amiaza si e cald, s-a innorat putin, ar fi binevenita o racoreala cu stropi mari, de vara. Dar pana una, alta, va las sa va bucurati si voi de vara si fug sa mai inot putin si sa mai flirtez cu domnul Soare.
Ne auzim curand.
PS- nu am scris cu diacritice caci ma grabeam, dar macar sper ca am scris corect si decent :D. In caz contrar, va rog sa semnalati rateurile :-)
......................................................................

Beautiful Silence...

~~~
Fotografia e de joi seara, de la Cap Sounion unde este templul lui Poseidon, in sudul Atenei.
Cel mai romantic loc pentru a privi apusul de soare.
~~~
In cuvinte (si imagini) revin zilele astea. O saptamana frumoasa sa aveti!
........................................................